Valentina VNB

Îți place de un tip. Se pare că și el te place. Vă plimbați, simți acei fluturi în stomac și deja visezi să-i fii soție, iar el – dispare brusc. Rămâi singură, disperată. Inventezi tot felul de scuze pentru care nu te place.

1. Să reuşeşti într-o profesie dificilă necesită o încredere oarbă în tine însuţi. Tocmai de aceea oameni aproape lipsiţi de talent, dar care cred în ei, ajung deseori mult mai departe decat unii care au talent, dar nu încredere.
2. Dacă nu ai plâns, n-ai cum să ai ochii frumoşi.
3. Frumuseţea este ceea ce simţi în interior şi ea este cea care se reflectă în ochii tăi. Nu este ceva care ţine de fizic.
4. Rochia unei femei trebuie să fie ca un gard de sârmă: să îşi servească scopul, dar să nu blocheze peisajul.
5. Înconjoară-te întotdeauna de oamenii pe care îi placi, oameni cu care poţi avea o conversaţie plăcută, de la care ai ce să înveţi.
6. Atunci când eşti mamă, nu eşti cu adevărat niciodată singură în gândurile tale. O mamă trebuie să gândească întotdeauna de două ori, o dată pentru ea şi o dată pentru copilul ei.
7. Există o fântână a tinereţii: este mintea ta, talentele tale, este creativitatea pe care o aduci în viaţa ta şi în vieţile celor pe care îi iubeşti. Dacă înveţi să foloseşti această sursă, atunci poţi învinge într-adevăr vîrsta.
8. Fantezia bărbatului este cea mai bună armă a femeii.
9. După părerea mea, frumuseţea nu începe cu faţa sau cu silueta, ci cu mintea. Dacă poţi învăţa să-ţi foloseşti mintea cu aceeaşi uşurinţă cu care-ţi foloseşti puful de pudră, vei deveni cu adevărat frumoasă.
10. Nu este de ajuns să fii frumoasă. Trebuie să străluceşti, să te distrezi, să-ţi foloseşti creierul… dacă ai unul.
11. Poţi duce o viaţă fabuloasă chiar şi atunci când pierzi din intimitatea ei.
12. Mama mi-a zis să calc mândră şi dreaptă, ca şi cum lumea-ntreagă ar fi a mea.
13. Şi după toţi aceşti ani, eu sunt încă implicată în procesul de auto-descoperire. Este mai bine să explorezi viaţa şi să faci greşeli decât să cauţi siguranţa în viaţă. Greşelile sunt o parte a ceea ce plătim pentru o viaţă deplină.
14. Viaţa mea n-a fost un basm şi mi-e greu chiar şi acum s-o povestesc.
15. O femeie vrea să fie sexy, dar trebuie să se simtă şi confortabil în ceea ce poartă.
16. Nu frumuseţea hotărăşte pe cine iubim, ci iubirea hotărăşte pe cine considerăm frumos.
17. Trebuie să te bucuri de viaţă. Este important să faci asta, deoarece te face să gândeşti pozitiv.
18. Trebuie să ai mare grijă de tine. Nu mânca prea mult, relaxează-te puţin, citeşte, priveşte un apus; ştii tu, toate acele lucruri care îţi plac.

Studiile psihologice demonstrează că un copil nu poate avea probleme emoţionale sau psihice la o vârstă fragedă. Toate problemele copiilor se trag din conflictele părinţilor.
Iată câteva exemple de „părinţi problematici”:
1. Părinţii „generoşi”
„Copilul meu nu trebuie să ducă lipsă de nimic!” – motto-ul acestui tip de părinţi. Adesea oferă copiilor un surplus de jucării, dulciuri,şi alte chestii, adesea inutile, confundând termenul de „a iubi”, cu cel de „a cumpăra”.
Faptul că plăteşti un profesor pentru a face meditații sau un psiholog pentru a discuta cu copilul tău, nu înseamnă că îți educi copilul sau îi acorzi atenția necesară.
2. Părinţii „alarmaţi”
Acești părinţi iau lucrurile prea în serios și simt o nervozitate constantă în ce priveşte bunăstarea copilului lor. Ei nu permit fiului sau fiicei să treacă prin experienţele obişnuite ale copilăriei: să cadă, să răcească, să se certe cu alţi copii, să se caţere în copaci.
3. Părinţii „obosiţi”
Aceşti părinţi au obosit de responsabilităţile parentale încă înainte de a deveni oficial părinţi. Lucru care s-a întâmplat din cauza așteptărilor care nu corespund realităţii, aceasta fiind mult mai dură. Ei pierd interesul nu doar faţă de viaţa parentală, ci şi față de viaţa conjugală, iar rezultatul se răsfrânge direct asupra dezvoltării ulterioare a copilului.
4. Părinţii „perfecţionişti”
„Tu trebuie să fii cel mai bun!” – fraza tipică a părinților perfecționiști. De regulă, părinții din această categorie, au minim 2 facultăți finisate. Tind să înscrie copilul la cea mai prestigioasă grădiniţă care, de regulă, oferă studii aprofundate. În cele mai dese cazuri își doresc un viitor academic de succes pentru copii lor.
5. Părinţii „rataţi”
Cât de paradoxal nu ar suna asta, aceşti părinţi cel mai des au obţinut multe în viaţă. Dar, fiind analizaţi de mai aproape, pot fi observate o mulţime de scopuri nerealizate.
6. Părinţii „manipulatori”
Copilul pentru aceşti părinţi e doar un instrument prin intermediul căruia îi pot influența pe alţii. „Nu eu am nevoie de asta, ci copilul meu”. Uneori partenerii acestui tip de familie tind să salveze căsnicia prin atribuirea conflictelor asupra necesităţilor fiicei sau fiului.
Dar cum procedează părinţii adecvaţi, grijulii în aceste situaţii problematice? Îşi asumă responsabilitatea pe care o au în calitate de maturi. Ei tind să aprecieze just capacităţile şi meritele copilului înțelegând psihologia infantilă. Trebuie realizat faptul că, la o vârstă atât de mică, copiii nu pot fi sursa problemelor. Motivul mereu se ascunde în relaţia dintre părinţi sau relaţia lor cu copiii.

În prezent, copiii se află într-o stare psihică deplorabilă. Fiecare al cincilea copil are o tulburare psihologică. Statistic, răspândirea sindromului deficitului atenției a crescut cu 43 %, iar depresia cu 37 %. Cazurile de suicid printre copiii de 10-14 ani are o rată mai mare cu 200 decât în trecut.
Pentru a putea îmbunătăți aceste rezultate, părinții trebuie să dea dovadă de inițiativă în a depăși aceste probleme.
Principiile de bază a unei vieți fericite pentru un copil sunt:
· Părinții sunt disponibili emoțional
· Educarea simțului responsabilității
· Alimentarea balansată
· Somn sănătos
· Mișcarea și exerciții fizice la aer liber
· Jocuri ce dezvoltă creativitatea
· Socializarea cu alți copii
În schimb, copii sunt expuși unor factori psihologici distructivi, ca:
· Părinți prea ocupați ca să se ocupe de copii
· Răsfățarea exagerată a copilului
· Inducerea ideii că lui trebuie doar să i se ofere, fără ca el să dea nimic în schimb
· Regim alimentar neechilibrat
· Deficit de somn calitativ
· Un mod de viață pasiv
· Dezvoltarea dependenței de tehnologie
Dacă îți dorești ca copilul tău să crească într-o stare psihologică bună într-un mediu armonios, urmează aceste sfaturi:
· Nu îți asuma doar rolul de prieten pentru copil, ci și cel de părinte, de aceea impune-ți autoritatea și desemnează limitele.
· Oferă-i copilului ceea ce consideri că are nevoie, nu ceea ce el își dorește.
· Gătește-i copilului mâncare sănătoasă și nu îi permite să abuzeze de dulciuri.
· Zilnic, petrece cu el măcar o oră în aer liber.
· Dezvoltă-i deprinderea să fie responsabil prin faptul că o să-i încredințezi anumite treburi casnice.
· Stabilește un program când să adoarmă în fiecare seară.
· Nu fi prea protectoare cu el, permite-i să facă greșeli.
· Stimulează-i creativitatea practicând exerciții de imaginație.
· Nu folosi tehnologia ca soluție împotriva plictiselii. Încurajează copilul să se distreze fără telefon, televizor sau laptop.
· Vorbește mai mult cu copilul. Află despre interesele lui.
· Învață-l bunele maniere.
· Menține legătura emoțională. Zâmbește-i, citește-i înainte de somn și joacă-te împreună cu el.

Cum te simti cand esti dezbracata?
Dar cand esti dezbracata in fata partenerului?
Cum te simti cand iti privesti trupul gol in oglinda?
Iti mai privesti corpul gol in oglinda?
De ce?
Nemultumirea fata de felul in care arata este o caracteristica specifica femeilor, dar nu ii ocoleste nici pe barbati, mai ales pe cei supra sau subponderali. Materialul le este adresat tuturor, dar le voi vorbi direct femeilor pentru ca ele au probleme mai mari legate de corpul lor si le depasesc mai greu. Pe unele le urmareste toata viata.
Daca ai avea corpul pe care ti-l doresti, in ce fel viata ta ar fi diferita?
Ce nu iti place la tine? Formele? Proportiile? Inaltimea? Greutatea? Pielea? Burta? Sanii? Picioarele? Nasul? Parul?
"Daca tu insuti nu esti primul tau admirator, cum poti astepta ca altcineva sa iubeasca ceea ce tu respingi in tine? Cu cat te detesti mai mult pe tine insuti, cu atat astepti mai multa dragoste de la ceilalti pentru a compensa pentru ceea ce tu nu iti oferi." (Sofia Dumitriu)

Primul care ma iarta trebuie sa fiu eu însumi.Nu ma defineste o greseala, ci tot ceea ce sunt eu ca om.
Nu trebuie sa fiu frustrat in urma unei decizii proaste, ci sa sa iau una mai buna care sa schimbe situatia in favoarea mea.
Decat sa ma intristez pentru ce nu a mers bine, mai bine sarbatoresc ce mi-a iesit excelent.
Ma concentrez doar pe ce pot controla si ce depinde de mine.
Niciodata nimic nu e pierdut. Afara de timp. Timpul meu este prea pretios ca sa-l irosesc cu ganduri negre.
De acum inainte imi voi aloca zilnic timp sa fac cel putin un lucru care imi face placere si ma face fericit.
Fericirea se compune din multe lucruri marunte. De ce sa-mi refuz micile bucurii ale vietii?
Ceea ce am este suficient daca stiu sa-i amplific valoarea.
Sunt recunoscator pentru toate darurile vietii. Cu cat mai mult ma bucur de ele, cu atat mai multe primesc.
Sunt mai umil si am o inima mai fericita cu fiecare gest de bunatate pe care il primesc de la oameni. Si ce oameni! Multiplicand gestul, ofer si altora fericire.

Vreau sa ma las coplesit de trecut, inghitit de el, sau sa il asimilez si sa ma eliberez de tot ce a fost.Privirea mea este inainte spre tot ce ma asteapta bun de acum inainte.
Sunt pregatit pentru ce ar putea fi mai rau, dar ma astept ca totul sa mearga bine. Toata energia si concentrarea mea merg in directia reusitei.
Schimbarea aduce cu ea intotdeauna noi oportunitati de a creste si noi sanse sa fiu fericit.
Frica este incertitudine deghizata. Daca o imbratisez, va disparea, lasandu-ma mai curajos cu o fapta si mai bogat cu o experienta de viata.
Problemele sunt semnul ca sunt viu. Cu cat mai multe probleme rezolv, cu atat sunt mai viu si mai valoros. Prefer sa ma lamentez sau sa am multa experienta de viata si puterea de a depasi rapid orice obstacol?

Problema mea de acum va mai conta peste un an? Dar peste 5?
Problemele se rezolva pana la urma, intr-un fel sau altul. Dar stresul meu ramane.
Problema cu care ma confrunt este reala, sau e doar in mintea mea? Ma eliberez de toate prejudecatile si ideile limitative care imi intuneca judecata. Caut noi perspective asupra realitatii. Castig clarviziune, invat rapid din greseli si pe viitor imi voi inocula doar idei sanatoase si conforme cu realitatea.
Pot incepe oricand sa corectez ceea ce am gresit. Cu cat mai repede fac asta, cu atat mai repede revin la directia buna.
Vina dispare cand invat lectia. Lectia invatata inseamna victorie. Iar eu devin tot mai puternic.

Vreau sa am o viata de zile fericite. Nu voi lasa ca ziua de azi sa fie altfel.
Timpul nostru este limitat. Nu e vreme de tristete. Dar mai este timp sa fac fiecare minut demn de amintiri placute.
Imi doresc ca la sfarsitul vietii sa nu regret ca am trait posac, ci sa fiu mandru ca mi-am daruit o viata de momente fericite.
Vreau ca standardul meu de viata sa nu coboare mai jos de fericire.
Fericirea este o prioritate pentru mine.
Placerea sta in lucrurile simple.
Pasiunea si creativitatea mea sunt maxime cand iubesc si cand sunt fericit.
Visele mele sunt mai presus de orice obstacole. Nimic nu ma poate opri de la a merge cu bucurie spre viitorul meu frumos.
M-am nascut ca sa reusesc, nu ca sa esuez. Nu ma dau batut.
Eu stiu ca pot sa-mi fac visele sa devina realitate. Am mai experimentat asta. Si primul pas este sa imi creez atitudinea si starea de spirit necesare.

Daca-n zeci si zeci de toamne
Zi senina n-am avut
O! atuncea spune-mi Doamne,
Pentru ce m-am mai nascut?

Ca sa plang doar in tacerea
Vieti-mi fara de noroc ?
Nu mi-a stors oare durerea
Multe lacrime de foc ?

Unii rad, si bucuriei
Isi dau sufletu-ncantat
Eu din cupa veseliei
Niciodata n-am gustat !

Triste-mi par in lume toate
Viata-mi e un negru chin,
Sufletul meu nu mai poate
Nici sa planga cel putin…

Sub o piatra solitara
Eu as sta mai fericit
Caci a zilelor povara,
Sufletul mi-a obosit !!!

Duhul omului îl sprijineşte la boală;dar duhul doborât de întristare,cine-l va ridica?
Astazi tristetea mea e cu mine.Astazi stau si-i plang de mila.Ei,sau mie?Astazi mi-e rau cu tristetea mea langa mine.Ma doare,ma sufoca,ma chinuie.Am ramas singur cu tristetea mea inabusitoare.Nu-i nimeni sa-mi aline suferinta!Ma doare carnea pe mine de atata tristete.Si ochii mi s-au uscat de atata plans. Mi-au secat lacrimile.Sunt ca si David, trist si indurerat si nemangaiat.Te chem Doamne!Vino si spala intunericul din inima mea!Arunca afara din sufletul meu tristetea! Reda-mi bucuria luminii din privirea Ta!
Indura-te de mine, robul Tau, pacatosul, nemernicul si nelegiuitul!Am facut ceva rau inaintea ochilor Tai,de ma pedepsesti asa de aspru,Doamne!Dar te rog fierbinte, ma iarta,caci nu cu voie am gresit! Indura-Te de sufletul meu bolnav si reda-i Tu veselia! Nu ma mai lasa Doamne sa ma scald in lacrimile tristetii mele! Nu-mi frange Tu inima! Da-mi pace si liniste si ganduri inaltatoare, pline de lumina! Doamne, te rog!Lasa deschisa fereastra cerului, sa patrunda pana la tine strigatele mele!Invinge-mi Tu tristetea Doamne, matur-o de pe mine! Curata-ma si pune pe mine o haina noua, stralucitoare , de pace si lumina!Ramai cu bine Doamne, ramai cu mine Doamne, ramai in mine Doamne!
Proverbele 17:22 O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.

In nenumarate cazuri, mamele raman in relatii nefericite sau abuzive si nu pleaca „pentru copii“. Care este explicatia acestui fenomen des intal­nit in Romania?
Domnica Petrovai: Frica de singuratate, teama de nou si incertitudine, ingrijorarile financiare, statutul de femeie divortata, temerile legate de copii, daca vor fi bine fara tatal lor in preajma („copiii au nevoie si de mama, si de tata“), vina, rusinea, esecul…
Intr-adevar, separarea si divortul sunt decizii dificile, traumatizante, iar primul gand al femeilor este sa ceara ajutor si sa incerce sa rezolve problemele aparute in relatie.
Divortul nu este o solutie pentru conflicte si tensiuni, orice cuplu are momentele lui de criza, ce pot fi depasite, dar, daca asta nu este posibil si discutam de abuz. atunci solutia este separarea pentru o perioada sau chiar divortul.
Femeile trebuie sa vada daca nefericirea lor nu are legatura si cu ele; ce ar putea schimba? Cum au contribuit la aceasta evolutie a relatiei? Au, poate, asteptari nerealiste, o imagine idealizata a ceea ce inseamna viata de cuplu? Au o atitu dine imatura asupra cuplului si a vietii de familie?
Inainte de a iesi dintr-o relatie, este esential sa ne raspundem la cateva intrebari esentiale: ce ne-a atras la partener? La ce nevoie a raspuns initial relatia? Care a fost nesiguranta noastra? Ne-am lovit de dependenta, de teama de abandon?
Ne-am agatat de un partener despre care stiam ca este indisponibil? Stiam ca are probleme, dar le-am trecut cu vederea? („Stiam ca este un afemeiat, dar am crezut ca se schimba pentru mine, ca ma iubeste.“) Care este motivul?
Sau relatia s-a deteriorat in timp? Sa nu uitam de stigma asociata cu divortul, de statul femeii „divortate cu copii“, „pe care nimeni nu o mai ia“, cu multe griji si necazuri, probleme financiare si resurse limitate de timp.
Toate astea fac si mai dificila decizia de a iesi din relatie. Doua treimi dintre adulti au un model disfunctional de personalitate, pe care „iubirea nu il vindeca“.
Si nu poti intra intr-o relatie cu fantezia ca poti sa rezolvi tu problemele psihiatrice ale partenerului sau dependentele, ca il poti sprijini, ca poti sa-i fii alaturi daca este ajutat de un specialist, cu un tratament adecvat.
O alta cauza a numarului mare de relatii abuzive este lipsa unor modele sanatoase de iubire.
Cati dintre noi au trait sau au vazut cupluri care s-au iubit frumos, sanatos, cu respect, apreciere, afectiune toata viata lor? Avem nevoie, in societate, de modele, sa invatam de la ele, cuplurile frumoase sa devina mentori pentru altii.
Asadar, care este mesajul transmis de societate?
D.P.: Ca divortul este un esec personal, o rusine, ca nu ai fost capabila sa tii langa tine un barbat, sa il faci sa te iubeasca, ca esti „defecta“, ai o problema, „ esti inferioara“, „nu esti demna de iubire“, „nu esti femeie adevarata“.
Nu spun ca divortul este o solutie pentru cea mai mare parte a problemelor dintr-un cuplu. Nu este! Ambii parteneri trebuie sa munceasca pentru relatia lor, relatia sa fie o prioritate pentru amandoi, si uneori ai nevoie de terapie, de orice ajutor posibil din exterior.
Nu e rau, rusinos, nedemn si, cu siguranta, nu este o dovada ca nu ne iubim. Iubirea nu este totul: pur si simplu, ai nevoie de ajutor sa stii cum sa rezolvi o problema in cuplu, sa incerci sa o rezolvi inainte de a divorta.
In plus, problemele tale nerezolvate vor aparea si in urmatoarea relatie, unde poti ajunge la acelasi rezultat, fiindca schimbarea partenerului nu iti rezolva tie problemele.
Poate fi vorba si de un tipar transmis peste generatii?
D.P.: Da, tiparul de sacrificiu, dependenta financiara si emotionala, subjugarea femeii si negarea sau reprimarea nevoilor ei afective se transmit generational.
Primele modele sunt in familie: pentru femeie, este mama ei, felul in care se pretuieste pe sine, feminitatea ei, cat de afectuoasa si de tandra este, cum stie sa primeasca iubirea barbatului ei, cum se lasa protejata, in grija barbatului.
Conteaza si cat de mult este in contact cu emotiile si sentimentele ei, cat de mult respinge ea afectiunea barbatului, cat de mult il poate iubi, respecta, cat de mult respecta masculinitatea etc.
In momentul in care o femeie are o relatie sanatoasa cu ea, va avea o relatie sanatoasa si cu barbatul sau.
Cand in cuplu exista abuz, este esential ca femeia sa se reintoarca catre sine: ce anume din ea, din felul ei de a fi, din convingerile, trairile si comportamentele ei, invatate de generatii, au adus-o in aceasta situatie dureroasa?
Studiile ne arata ca abuzul, traumele se transmit pe trei-patru generatii. Ceea ce inseamna ca ai nevoie sa-ti analizezi trecutul: cum au fost femeile din familia ta? Bunica, strabunica, matusile? Cine a avut influenta asupra ta?
Care sunt, pentru mama, efectele?
D.P.: Cum te simti cand ramai langa un barbat care nu te poate iubi asa cum ai nevoie? Te simti nedemna de iubire, cu o durere si o tristete imense.
Nevoia de a fi iu­bita este fundamentala, fiecare femeie are nevoie sa fie iubita neconditionat, pretuita, apreciata, rasfatata, protejata, respectata, in grija unui barbat pentru care nevoile ei sunt o prioritate.
Iar bunastarea sa emo­tio­nala este pentru el fundamentala, fericirea si implinirea femeii il fac sa se simta barbat. Copilul invata neputinta, nesiguranta, depen­denta ta, ca femeie si mama.
Daca este fata, va avea un model de respingere a propriei feminitati; daca este baiat, ii va lipsi modelul unei barbat care iubeste femeia. Alegerile pe care copiii le fac, sunt profund influentate de modul in care parintii lor isi traiesc viata.
Atat fata, cat si baiatul vor gasi dificil sa integreze afectivitatea, grija fata de propriile nevoi emotionale si emotii, empatia si grija fata de emotiile celorlalti.
Ei nu vor avea un model sanatos despre ce inseamna o relatie sanatoasa de iubire matura, ci, dimpotriva, sunt familiarizati cu durerea, suferinta, respingerea, abandonul, pedeapsa si, din pacate, asa vor fi si ei in relatiile lor.
Cum va „arata“ emotional viitorul adult?
D.P.: Cu multa nesiguranta, neincredere… Baiatul poate a simtit in copilarie ca trebuie sa raspunda nevoilor emotionale ale mamei, sa fie el „barbatul“, protectorul, si aduna multa furie si manie in ceea ce o priveste.
El va fugi si, cel mai probabil, va fi indisponibil in relatiile cu femeile, de teama de a nu le rani si din furia fata de mama lui neputincioasa.
Fata va alege, si ea, un barbat indisponibil emotional, asa cum a facut mama ei; sau ea nu va fi disponibila emotional pentru barbati.
Ce tip de relatii vor avea la maturitate acesti copii?
D.P.: Relatii abuzive, dependente, toxice, nefericite, pentru ca nu au trait fericirea, bucuria, grija fata de nevoile emotionale, iubirea neconditionata.
Fara sprijin din exterior, terapie sau orice forma de ajutor, le va fi greu sa se reconstruiasca, sa-si recapete increderea in sine, sa se accepte neconditionat, sa se considere demni de iubire.
Vor fi in permanenta cautare de validari externe, cu o „foame emotionala“ teribila, din cauza lipsurilor. Lectia autonomiei va fi foarte grea, in lipsa unor relatii in care sa se simta in siguranta din punct de vedere emotional.
Un copil ranit va fi un adult egocentric, dornic sa fie el iubit si putin capabil sa iubeasca; femeia va fi nesigura pe feminitatea ei si barbatul – nesigur pe masculinitatea lui.
Cum pot mamele sa se rupa din aceste relatii disfunctionale, cum sa isi gaseasca ele resursele?
D.P.: Sa ceara ajutor, este esential! E dificil, daca nu imposibil, sa rezolvi o problema cu mintea si resursele pe care le ai acum; ai nevoie de noi perspective, sa inveti sa fii autonoma, sa nu depinzi de celalalt emotional si financiar, pentru a face o alegere nu din frica, teama de singuratate sau dependenta, ci din iubire matura.
Victimizarea este tot o forma de dependenta, la fel ca si invinovatirea celuilalt; e usor sa spui ca de vina este barbatul, ca el este un „nenorocit“, ti-a facut rau etc.
In realitate, o relatie inseamna intotdeauna doi, ai nevoie sa iesi la lumina, experientele timpurii ne formeaza mecanisme de aparare la pedeapsa, fie ca sunt abuz, neincredere, abandon sau respingere, dependenta sau narcisism – toate sunt forme de aparare.
Schimbarea inseamna sa constientizezi cum anume trecutul ti-a modelat modul de gandire si modul in care ai rezolvat pana acum problemele, iar pentru asta ai nevoie de ajutor.
Cineva de incredere, care sa te ghideze in drumul tau, sa te ajute sa-ti identifici vulnerabilitatile, neputintele, nesiguranta si sa faci pasi concreti pentru a recapata controlul propriei vieti.
Sa poti sa pui limite cand este nevoie, sa refuzi, sa confrunti fara agresivitate si fara sa tii in tine, sa ajungi sa te placi tu pe tine, fara sa faci pe placul celuilalt.
Sa inveti, poate pentru prima data in viata, ce inseamna iubire neconditionata si o relatie fara abuz si pedeapsa.

Prima fază este cea de negare, protest și iritabilitate – copilul își dorește înapoierea persoanei pierdute.
În a doua fază apare dorul, căutare, tristețea, teama, rușinea, vinovăția și disperarea – copilul resimte lipsa speranței, se retrage și devine apatic.
În cea de-a treia fază copilul se detașează și poate transfera atașamentul emoțional față de persoana pierdută asupra unuia sau mai mai multor adulți din viata lui: rudă, bonă, profesor.
Deși este un subiect neplăcut și deseori evitat de părinți, este important să discutăm cu copiii despre moarte, folosind informații adaptate nivelului lor de dezvoltare psiho-emoțională și de înțelegere.
Din punct de vedere al dezvoltării psiho-emoționale, de abia după vârsta de 9 ani un copil are capacitatea psihică de a înțelege faptul că moartea este un fenomen ireversibil.
Posibile alte manifestări ale doliului la copii
Copiii pot începe să se teamă să doarmă singuri, pot deveni agresivi, sau pot avea un comportament disruptiv (țipă, lovește, intră în opoziție) acestea fiind indicii ce arată un dezechilibru în gestionarea emoțiilor.
Copilul poate începe să își dorească să știe în permanență unde este persoana de care se simte cel mai detașat, vorbește mult despre cel decedat sau, dimpotrivă, decesul devine un subiect tabu.
Totodată, el poate să nu se mai concentreze la fel de bine la școală sau asupra temelor sau să izbucnească în plâns din senin, aparent fără motiv.
Explicarea decesului este necesar a fi simplă, dar onestă, să îi vorbim copilului în mod cât mai deschis și pe înțelesul său despre moarte și despre persoana decedată, îl încurajăm să vorbească, să își exprime emoțile și să plângă.
Este foarte important ca persoanele din proximitatea copilului să fie prezente și implicate în viața acestuia deoarece, în urma traumei suferite deja și a separării de persoana decedată, sentimentul de nesiguranță al copilului poate fi amplificat și poate decelera într-o tulburare de tip afectiv cum ar fi anxietatea de separare sau  teama de abandon.

Astăzi, o relație la distanță poate fi întreținută mult mai ușor decât în trecut: Internet, telefonie mobilă, bilete de avion ieftine… Dar ce spune despre noi faptul că ne angajăm într-o relație la distanță? Și cum facem ca povestea de iubire să reziste? Răspunsuri de la Lakshmi Bărbuș, psihoterapeut.
Modul în care ne trăim relația de cuplu reprezintă o reflectare a structurii noastre psihice, iar această structură se construiește pe baza experiențelor trăite.
Relațiile pe care le avem începând din copilărie, cu părinții, tutorii, bunicii sau alte figuri parentale, modelează modul nostru de a fi și, automat, modul nostru de a fi într-o relație.
Dacă relațiile importante din copilărie au implicat o raportare negativă a părintelui la nevoile noastre emoționale (frustrare, traumatizare) sau nevoile au fost îndeplinite în exces, atunci acest mod de raportare devine modul nostru central de a funcționa și în baza lui ne conturăm așteptările într-o relație.
Fiind într-o relație la distanță, este important să observăm ce se întâmplă cu relația noastră afectivă, ce se întâmplă cu nevoile noastre emoționale. Sunt ele satisfăcute? Sau relația ne menține într-o stare de frustrare?
Dacă nu simțim frustrare, asta poate arăta că: relația noastră este construită pe baze solide și distanța este doar o situație prin care cuplul trece și va funcționa bine și pe viitor; sau, din cauza faptului că nu ni s-a răspuns pozitiv la nevoile emoționale în copilărie, ne-am obișnuit să nu comunicăm armonios în plan afectiv și nu ne dăm seama de distanța care există la acest nivel, mai degrabă evitând o relaționare ce implică intimitate.
Atunci când simțim frustrare, observăm că deprivarea emoțională inițială, experimentată acum ca o foame de afecțiune, inconștient, se repetă și alegem persoane lângă care trăim același mod de relaționare, care nu ne pot satisface nevoile.
E important să știm că echilibrul în comunicarea la nivel mental, emoțional, comportamental, ne arată nivelul de sănătate relațională.
Consum emoțional mai mare?
Dacă tânjim după o relație în care să fim mereu alături de partener, dar avem o relație la distanță, suferința apare chiar dacă trăim și momente minunate.
Foarte ușor ajungem să ne simțim victime, să credem că lucrurile sunt împotriva noastră, că nouă ni se întâmplă toate pe dos și apoi intrăm într-un cerc vicios de speranță exagerată-dezamăgire-deznădejde.
Când se întâmplă asta în mai multe relații e bine să-ți explorezi credințele ascunse, situațiile din familie, deoarece reprezintă un semn că te autosabotezi inconștient, și e posibil să repeți o situație care a existat în familia ta.
Dacă suntem persoane independente și ne adaptăm ușor situațiilor cu care ne confruntăm în viață, o relație la distanță nu e o greutate emoțională.
Este nevoie să ne cunoaștem bine înainte de a intra într-o astfel de relație, căci dacă nevoile noastre emoționale sunt mari, cu siguranță va fi greu.
De aceea, e bine să fim pregătiți pentru asta și să nu ne stabilim așteptări prea înalte. Cu toții avem nevoie de conexiune emoțională și este bine să găsim modalitățile potrivite prin care să ne împlinim această nevoie.
Avantajele unei relații la distanță
O relație la distanță ne permite să ne păstram individualitatea. De multe ori, o relație obișnuită devine foarte repede „noi“ fără să mai permită existența lui „eu“ și „tu“.
Ajungem în situații de impas, în care ne pierdem pe noi înșine, nu mai știm cine suntem, ce ne place, nu mai avem prea multe activități, uneori deloc, în afara cuplului.
În această situație, chiar dacă iubirea poate rămâne, dispar treptat pasiunea, atracția – celălalt a devenit „eu“, ne confundăm foarte ușor și apare monotonia.
Astfel că, într-o relație la distanță, avem o viață personală conturată și trăim prin noi înșine, ne rămânem fideli nouă și nevoilor noastre.
În același timp, dacă relația este bazată pe sinceritate, atracția rămâne vie mult timp. Un alt aspect este acela de creștere, de evoluție personală: o relație la distanță îți permite să te ocupi de tine și să-ți setezi obiective personale.
Cum întreținem o astfel de legătură
Fundația o constituie încrederea și sinceritatea. Dacă pornim de aici, tot ceea ce facem pentru relația noastră, se așază într-un curs firesc, aduce claritate și sens.
Încrederea menține vie conexiunea, în timp ce neîncrederea aduce rupturi, iar sinceritatea ne permite să știm cauzele adevărate ale unor situații și să luăm măsuri care ajută în mod real.
Comunicarea este foarte importantă, deoarece preia mai multe roluri. Într-o relație; obișnuită, ne satisfacem nevoile în mod direct; într-o relație la distanță, este nevoie să găsim moduri diverse de comunicare, astfel încât să suplinim aceste necesități.
Un exemplu este contactul fizic, important de suplinit prin conversație: „Mi-ar plăcea să te simt lângă mine, să te pot atinge, să-ți simt bătăile inimii, să-ți mângâi părul“ etc. Lucrurile făcute împreună!
Chiar dacă suntem la distanță, putem face lucruri împreună. Ne uităm în același timp la același film și
povestim impresii după. Ieșim la alergat la aceeași oră sau mâncăm împreună prin intermediul unei conexiuni video online.
Toate acestea ne ajută să păstrăm intimitatea, sentimentul de unitate și siguranță. Apoi… planurile de viitor. Fără ele, relația nu are greutate. Visând împreună la lucrurile pe care le vom realiza, la modul în care vrem să ne trăim viața, primim motivația și energia care ne ajută să traversăm perioada la distanță.
Surprizele pot fi, și ele, o sursă de bună dispoziție și de reasigurare a sentimentelor, o modalitate prin care îi arătăm partenerului că ne pasă.
Însă este necesar să fim în temă cu ce este plăcut pentru celălalt; altfel, riscăm să obținem efectul invers dacă ceea ce pregătim, creează un sentiment de insecuritate sau este asociat cu o experiență negativă.
De ce eșuează relațiile la distanță
Atunci când relația începe la distanță, iar cei doi nu au petrecut suficient timp împreună, încât să se cunoască și să creeze o conexiune mai profundă, există riscul ca acea conexiune să se creeze cu altcineva.
Ori percepem relația ca superficială și neîmplinitoare, întrucât nu accesăm nevoile reale. O relație la distanță poate fi considerată o situație provizorie și nu una permanentă.
Iar atunci când frustrarea de a nu-ți aduce viețile împreună durează de prea mult timp și devine mult mai mare decât împlinirea pe care ți-o aduce relația, lucrurile pot eșua. Desigur, dacă nu ne hrănim relația (cum am menționat anterior), asta poate destabiliza oricând legătura.
Cum gestionăm gelozia
În primul rând, este necesar să observăm dacă gelozia este bazată pe realitate sau apare în urma unor suspiciuni exagerate. Dacă este bazată pe realitate, e cazul să ne punem întrebări serioase cu privire la continuarea relației.
Dacă nu, atunci e nevoie, înainte de toate, să conștientizăm că gelozia este bazată pe frica proprie și restricționarea partenerului creează tensiune.
E necesar să luăm în serios acest aspect și să lucrăm cu noi înșine pentru a învăța cum să ne gestionăm gelozia. Crește-ți încrederea în tine – astfel, rămâi cu atenția pe tine și nu ești tentată să-ți urmărești partenerul.
Discută în cuplu despre lucrurile care îți activează gelozia și asumă-ți responsabilitatea pentru sentimentele tale, fără a-l învinui pe celălalt.
În acest fel, va fi mai ușor să obții cooperarea lui, să te securizeze cu privire la diferite situații care pentru tine pot fi o problemă.
Partenerul tău poate face anumite gesturi mărunte care cântăresc mult pentru tine și te pot readuce într-o stare de siguranță interioară. Un telefon sau un SMS înainte de a ieși din casă poate fi uneori suficient.
Pentru a-ți asuma responsabilitatea propriilor sentimente, când discuți cu partenerul, încearcă o exprimare care să redea asta: „De ce nu mi-ai răspuns la telefon? Cu cine ai fost?“ versus „Când nu îmi răspunzi la telefon, încep să mă gândesc că ești cu altcineva.“
Schimbă-ți modul în care gândești. Recunoaște că ai gânduri exagerate și schimbă-le în mod conștient, chiar în momentul în care ele apar: „Nu-mi răspunde la telefon. Este cu altcineva. Nu mă mai iubește“ versus „Nu-mi răspunde la telefon. Poate că este ocupat cu altceva și este în criză de timp. O să vorbim mai târziu“.
Atunci când reușim să gestionăm gelozia, comunicarea și încrederea cresc, iar odată cu ele crește și relația noastră.

Teama ne cuprinde de la nastere.Ne temem de singuratate si de lipsa de iubire.
Plangem!Ne temem de intunericul ce se joaca cu noi.
Strigam!Ne temem de gandaci si de paienjeni si viermii ne-nfioara.
Tipam! Ne temem de cuvantul NU si de singuratate.
Plangem! Ne temem pentru cel de langa noi si de neputinta noastra.
Injuram! Ne temem de moarte si de lumea de dincolo. Plecam!
Traim in teama toata viata si nu ne dam seama ca ne-a fost data pentru a pretui curajul si eroismul. Curajul nou nascutului de a ramane noaptea singur in odaie.Curajul copilului de a nu striga si plange in intuneric.Curajul adolescentului de a se indragosti.Curajul parintilor de a permite copilului sa plece.Curajul celui care ramane cand celalalt se duce.
Suntem adevarati eroi si avem nevoie de dovezi ale curajului nostru.
Ne temem de Dumnezeu care ne-a dat teama ca sa ne descoperim curajul. Multumim!

Sunt zile cand as vrea sa ma ascund de lume în cel mai indepartat loc.Mi-as dori sa nu ma vada nimeni,sa nu vorbesc,sa uit...
Tristetea este un sentiment care apare frecvent in viata mea.Este arma,refugiul si protectia folosita de mine in lupta cu viata si cu societatea. Cred ca sentimentele ne-au fost date pentru a invata ceva din ele,pentru a experimenta.Tristetea este o forma de energie care se naste in diverse contexte.Cand imi imbraca inima in catifea, stiu ca a venit pentru a-mi arata o alta imagine a vietii mele.O las sa-mi toarca linistita in suflet.Stiu ca se va trezi si va pleca singura.
Pentru ca este energie are nevoie sa se transforme in ceva.Tristetea mea se preschimba in cuvinte,in fraze, in povesti, in ecouri, in vise. Tristetea mea traieste in mine si prin mine.

Animalul tău de companie simte că ceva s-a schimbat chiar înainte ca tu să observi cele două liniuțe pe testul de sarcină. Nu te impacienta dacă îl vezi agitat: știe că treci printr-o perioadă sensibilă și ar vrea să te protejeze.
Animalele de companie reacționează la sarcină chiar înainte ca tu să începi să iei proporții. Să te dea de gol hormonii care îți inundă corpul? Sau poate schimbările în rutina de zi cu zi? Încă nedemonstrat științific, acest lucru se află situat în sfera rațiunii, după cum a declarat pentru Animal Planet Jannie K. Willis, care studiază comportamentul animalelor.
Nu numai că este probabil ca nasul canin perspicace să repereze noul miros datorită creșterii nivelului hormonilor, dar s-ar putea să vezi și că animalul își schimbă comportamentul față de tine. Este un lucru obișnuit ca prietenii canini să intre în alertă și să-și protejeze stăpâna mai mult decât de obicei, de la începutul noii sarcini. Unii câini mârâie, latră sau blochează ușile cu ajutorul corpului lor, pentru a împiedica alți membri ai familiei (chiar și tatăl copilului) să vină în aceeași cameră cu viitoarea mămică.
Iată câteva modificări pe care le pot observa câinii încă de la început:
Limbajul corpului – nu ai doar un aspect diferit pe măsură ce sarcina progresează, ci te și miști diferit.
Comportamentul – câinii învață cum să citească starea de spirit a stăpânului lor și se pot prinde de dispozițiile diferite din timpul sarcinii. Chimia corpului – odată ce crește nivelul hormonilor, se schimbă și mirosul corpului tău, iar câinii pot simți această mică schimbare a mirosului, datorită nasului lor fin.
În timp ce niciun viitor părinte nu reacționează la fel cu un altul la veștile care urmează să îi schimbe viața, nici animalele nu au același comportament. Având în vedere că prietenii canini își dau seama de aceste diferențe minore privind starea ta de spirit, postura, mirosul și rutina zilnică, ei pot să-și schimbe comportamentul dacă se simt neglijați.
Pentru a-ți ajuta câinele să înțeleagă că încă îl iubești, fii atentă la mesajele pe care le transmiți prin limbajul corpului. Femeile gravide țin adesea mâinile peste burta lor, în mod inconștient, iar câinii citesc această postură a brațelor închise ca indisponibilitate.

1. Spune-i copilasului ce calitati are si ce capacitati are, ca este capabil de foarte multe lucruri bune si ca va reusi sa ajunga un om bun cand va creste. Pentru ca el va creste ceea ce il idemni sa fie, daca ii dai incredere ca este bun, ca poate face lucruri bune, mai ales cand depune eforturi pentru ele si isi asuma responsabilitati. Lauda copilasul cand isi asuma responsabilitatea, chiar daca va da gres pentru inceput, este foarte important ca  incearca.
2. Alege sa iti pedepsesti altfel copilul – vorbeste cu el despre valoarea binelui si despre ce a facut rau si de ce este rau ce a facut.
3. Vorbeste cu el politicos chiar si atunci cand simti ca te lasa rabdarea, pentru ca cu strainii suntem cat se poate de politicosi si in contexte mai putin placute. Copilul are nevoie de exemplul parintelui pentru ceea ce este rugat sa faca. Daca vrei un copil bine crescut arata-i exemplu personal.
4. Imparte timpul petrecut cu el si cu bunicii sau alte rude apropiate, pentru ca sunt multe tipuri de experienta de viata si amandoi veti avea nevoie de cate o particica din fiecare.
5. Joaca-te cu coplasul tau pe podea, unde ii va placea lui cat e mic sa stea. Vei avea o perspectiva mult mai ampla asupra felului in care vede el lucrurile de la inaltimea sa.

Arsurile afectează cele mai multe femei însărcinate, deoarece progesteronul, hormonul care relaxează mușchii în timpul sarcinii, relaxează și supapa, care menține acidul din esofag. Uterul în creștere aglomerează stomacul, forțând acidul în esofag.
Dacă ai arsuri dimineața, mânâncă puțin, dar dacă apetitul tău este sănătos, asigură-te că eviți să mânânci atât de mult încât să te simți plină. Un stomac prea plin poate provoca arsurile stomacale. Așa că în loc de 3 mese pe zi, încearcă 5 sau 6, dar mai mici.
Decât să bei un pahar mare de lapte la cină, cel mai bine este să savurezi lichide în timpul meselor. Încearcă să obții cea mai mare parte a aportului de lichide între mese. Este mult mai indicat să faci acest lucru, decât să consumi lichide în timpul meselor. Mânâncă bomboane cu ghimbir
Bomboanele cu ghimbir pot ajuta la calmarea arsurilor din timpul sarcinii. Există nenumărate remedii pentru arsuri în sarcină, iar aceasta este una dintre ele. Acest condiment poate combate, de asemenea greața care de cele mai multe ori merg mână în mână.

Consumă antiacide
Antiacidele care conțin calciu sau magneziu sunt bune pentru femeile, care au orice tip de arsuri în timpul sarcinii. De evitat, antiacidele care conțin aluminiu.
Arsurile în timpul sarcinii sunt cauzate, de obicei de hormoni, dar și de creșterea copilului care ajunge să împingă organele abdominale, iar acestea dispar după nașterea fătului.

Oțetul de mere
Arsuri în timpul sarciniiUn remediu natural pentru arsurile la stomac este oțetul de mere. Adaugă 2-3 lingurițe la un pahar cu apă. Chiar dacă oțetul din cidru de mere este acid, acesta ajută la echilibrarea producției de acid din stomac sau la tamponarea activității acide. Bicarbonatul de sodiu este de asemenea bun pentru neutralizarea acidului stomacal. Amestecă o lingură în ½ ceașcă cu apă și bea, astfel simptomele se vor ameliora.

Evită mișcările bruște
Unele femei gravide se confruntă cu amețeală ca urmare a hipotensiunii ortostatice (o scădere bruscă a tensiunii arteriale datorată schimbării poziției). Astfel, când te ridici brusc de pe scaun sau din pat, sângele nu are timp să ajungă la creierul tău în timp util, ceea ce inevitabil duce la stări de amețeală. Așa că, ia-o ușor când vrei să te ridici în picioare și dă-i timp corpului să se obișnuiască din nou cu mișcarea. Și, că tot suntem la capitolul mișcare, exercițiile fizice te pot ajuta să îți controlezi circulația sângelui, însă nu este bine să exagerezi, întrucât un antrenament intensiv poate cauza hiperventilație, adică o creștere rapidă a ritmului respirației care poate da o senzație de amețeală sau leșin. Nu sta prea mult în picioare
Alte momente în care ai putea să simți stări de amețeală sau chiar leșin sunt perioadele lungi de stat în picioare la cozi, de exemplu, sau în mijloacele de transport. Dacă totuși trebuie să stai, mișcă-ți picioarele pentru a ajuta la creșterea circulației sângelui. În cel mai rău caz, dacă starea de amețeală devine mai puternică, încearcă să stai jos undeva și pune-ți capul între genunchi (dacă burtica ta mai permite asta) și respiră adânc. Sau, dacă nu ai unde să te așezi, pune-te pe un genunchi, ca și cum ai lega un șiret la pantofi și apleacă-te cu capul în jos până trece starea de amețeală.

Nu te întinde pe spate
Odată ce ajungi la cel de-al doilea trimestru, evită pe cât posibil să te întinzi pe spate. În cel de-al doilea și al treilea trimestru de sarcină, uterul în creștere poate încetini circulația în picioare prin comprimarea venei mari (vena cavă inferioară), care care transportă sânge înapoi în inimă din regiunea inferioară a corpului.

Evită Căldura
Spațiile aglomerate și temperaturile ridicate pot să provoace stări de amețeală sau leșin. Arterele se dilată la căldură, iar presiunea sângelui scade. Este recomandat să nus tai prea mult în camere supraîncălzite și să nu te speli cu apă fierbinte. De asemenea, încearcă să porți mai multe straturi de haine pe care le poți da jos treptat când simți că îți este foarte cald.
Gustări mici și dese
Nivelul scăzut de zahăr în sânge poate fi una dintre cauzele amețelii în timpul sarcinii. Astfel, asigură-te că ai mereu la tine gustări sănătoase precum fructe sau produse ce conțin cereale integrale. Consumă porții mici și dese ca să menții un nivel echilibrat de zahăr în sânge și bea multă apă, întrucât amețeala poate fi și din cauza deshidratării.

Ameteli in Timpul SarciniiFemeile însărcinate încep să simtă stări de amețeală sau chiar leșin în prima parte a sarcinii, iar în multe cazuri, aceste stări încep încă din săptămâna a 12-a. Iar graviduțele pot să aibă parte de amețeală până la finalul sarcinii.
În cazul în care stările de amețeală sunt însoțite de sângerări vaginale și/ sau dureri abdominale, sună-ți imediat medicul! Un alt semn de alarmă poate fi și în cazul amețelilor persistente, însoțite de vedere încețoșată, dureri de cap, sau palpitații, care pot fi simptome ale anemiei severe sau ale unei alte afecțiuni care ar putea afecta sarcina.

Știați că … de la concepere până la naștere greutatea unui copilaș crește de 3000 ori?
Știați că … încă de la naștere bebelușii au un auz foarte bine dezvoltat și pot distinge din ce parte vine sunetul? Ca să nu mai vprbim despre faptul că vor ști să recunoască vocea mamei lor.
Știați că …  bebelușii se nasc cu inteligență emoțională, că ei înțeleg să se comporte frumos cu cei care se comportă la fel, iar ce e mai curios este că sunt și foarte empatici: dacă vor auzi un alt bebeluș plâng, vor tinde să înceapă și ei să plângă.
Știați că … încă de la naștere beblușii preferă vocile feminine, de aceea percep mult mai bine o voce masculină subțiată, dectât vocea normală a tatălui?
Știați că … bebelușii au o temperatură a corpului cu 1 grad sau 2 mai mare decât temperatura mamei?
Știați că … dacă am putea să ne păstrăm ritmul de creștere pe care îl avem în primul an de viață pe tot parcursul anilor, la sfârșit am putea depăși și 50 de metri?
Știați că … un bebeluș se naște cu aproximativ 100 miliarde de neuroni?
Și câte încă minunății am putea descoperi legate de bebeluși, oricum sunt miracolul prelungirii vieții! :)

Ştiaţi că laptele de hipopotam este roz, exact ca milkshake-ul de căpşuni?

Mai jos găsiţi alte 17 curiozităţi incredibile despre lumea în care trăim
2. Meduza Turritopsis Nutricula este singurul organism nemuritor de pe Pământ.
3. Inima balenei albastre este atât de mare încât oamenii pot înota prin arterele sale...
4. ...Şi totuşi, gâtul balenei nu este mai mare decât un crenvust.
5. Fiecărei persoane din lume îi sunt repartizate 1,6 milioane de furnici, iar greutatea totală a tuturor furnicilor din lume este egală cu greutatea tuturor oamenilor de pe planetă.
6. Caracatiţele au câte trei inimi.
7. La origine, Feng Shui-ul era arta de a alege un loc potrivit pentru înmormântare.
8. Pe Saturn şi pe Jupiter plouă cu diamante.
9.În corpul uman se găsesc de 10 ori mai multe bacterii decat celule.
10.Probabilitatea ca în apa pe care o bem sa existe inca o molecula de apa care a fost bauta candva de dinozaur este de aproape 100 %.
11.Frankenstein era numele creatorului,nu al creatie.
12.Pisicile de mare au 27.000 de papile gustative,de patru ori mai multe decat fiintele umane.
13. Bolurile în care sunt ţinuţi peştişorii aurii sunt, de fapt, cele mai nocive locuri pentru aceştia.
14. Lectura în lumină slabă sau la lumina făcută de ecranul calculatorului nu are, de fapt, efecte negative asupra vederii.
15. Universitatea din Oxford este mai veche decât Imperiul Aztec.
16. În Cipru, Moş Crăciun se numeşte Basil.
17. Nimeni nu a reuşit vreodată să îmblânzească un elefant african.