Duhul omului îl sprijineşte la boală;dar duhul doborât de întristare,cine-l va ridica?
Astazi tristetea mea e cu mine.Astazi stau si-i plang de mila.Ei,sau mie?Astazi mi-e rau cu tristetea mea langa mine.Ma doare,ma sufoca,ma chinuie.Am ramas singur cu tristetea mea inabusitoare.Nu-i nimeni sa-mi aline suferinta!Ma doare carnea pe mine de atata tristete.Si ochii mi s-au uscat de atata plans. Mi-au secat lacrimile.Sunt ca si David, trist si indurerat si nemangaiat.Te chem Doamne!Vino si spala intunericul din inima mea!Arunca afara din sufletul meu tristetea! Reda-mi bucuria luminii din privirea Ta!
Indura-te de mine, robul Tau, pacatosul, nemernicul si nelegiuitul!Am facut ceva rau inaintea ochilor Tai,de ma pedepsesti asa de aspru,Doamne!Dar te rog fierbinte, ma iarta,caci nu cu voie am gresit! Indura-Te de sufletul meu bolnav si reda-i Tu veselia! Nu ma mai lasa Doamne sa ma scald in lacrimile tristetii mele! Nu-mi frange Tu inima! Da-mi pace si liniste si ganduri inaltatoare, pline de lumina! Doamne, te rog!Lasa deschisa fereastra cerului, sa patrunda pana la tine strigatele mele!Invinge-mi Tu tristetea Doamne, matur-o de pe mine! Curata-ma si pune pe mine o haina noua, stralucitoare , de pace si lumina!Ramai cu bine Doamne, ramai cu mine Doamne, ramai in mine Doamne!
Proverbele 17:22 O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.
