Ea este Marta. Are o poveste cu lecții de viață cât să le trăiești în alte șapte vieți. Azi ne spune o lecție învățată la timp.„Ah fetelor, pe bune, atunci când vă îndrăgostiți de bărbați reci și indiferenți, nu vă gândiți că a-ți putea suferi? Că toată nebunia asta de la început, toți fluturii din stomac riscă să se transforme în niște omizi imense care să-ți mănânci puțin câte puțin din suflet? Eu am înțeles acest lucru la timp și mulțumesc destinului pentru asta. Recunosc, îl mai iubesc. Mi-am promis să fiu în primul rând sinceră cu mine. Dar nu mai e dragostea aia furtunoasă. E o dragoste cu resemnare, resemnarea că iubesc un nemernic și că într-o zi îmi va trece.
Loading...
Îți imaginezi să iubești total un om și el să te lovească așa, că avea chef. Și să urmeze după aia o altă lovitură. Și o alta. Am înțeles că asta nu va continua cu ceva bun. Apropo, el trăia la mine, nu lucra, juca toată ziua fotbal și alte prostii la laptop. I-am luat frumos hainele, i le-am pus în brațe și l-am trimis în toate patru colțuri ale lumii. Apoi am plâns. Mult am plâns.posibil că așa m-am descărcat. Cert e că după ce am terminat cu smiorcăielile am înțeles că de fapt nu plânsesem pentru el, dar pentru mine. Mi-era milă de cine ajunsesem. Eram o biată femeie, supusă unei terori, inchisă de tot ce însemna frumos și fericire. Fetelor, vă zic și vouă, dacă câtuși de puțin omul de lângă se poartă ca un dobitoc, lăsați-l în clipa imediat următoare. Redirecționați iubirea spre cineva care cu adevărat merită. Fiți voi și nu uitați de visurile, de libertatea și de sufletul vostru.”
Loading...
