– Bătrâne, ești fericit alături de soția ta mai bine de 50 de ani, niciodată nu ai fost supărat pe ea și trăiți împliniți. Cum ai găsit așa soție?
– O să vă povestesc. Să știți că și pe vremea mea tinerii ieșeau seara în oraș: la cinema, la o cafenea sau pur și simplu la o plimbare. La întoarcere băieții conduceau fetele, ținându-le de mână. Pe atunci era așa o regulă: dacă le ții de mână o zi – nu înseamnă nimic. Dacă le ții de mână două zile – e un motiv. Iar dacă le ții de mână trei zile – poți deja să te gândești la însurătoare.
Așa și eu: am decis să ies cu o fată. Vorbim despre una, despre alta. Brusc observ că fata își ia mâna din mâna mea. Pentru început nu am înțeles ce se întâmplă. Apoi mi-am dat seama că mergeam direct spre o denivelare. Eu nu am ocolit. Fata a însă a ocolit denivelarea și abia după m-a luat iar de mână. Așa și la denivelarea următoare.
Loading...
Iată de atunci viața încă nu ne-a separat. Ne-am certat de prea puține ori, iar în toate mergem alături, umăr lângă umăr, iar mâna ei este mereu în mâna mea.
Bărbații s-au mirat de spusele bătrânului și mulți dintre ei au spus:
– Eh, bătrâne, dacă ne spuneai asta mai devreme, poate eram și noi fericiți…
Loading...