Ce înseamnă să fi sincer?Cu cine să fi sincer?De ce să mai fi sincer?

Pentru mine a fi sincer înseamnă, în primul rând, să spun ceea ce cred, să nu-mi fie teamă de ceea ce gândesc, să nu-mi fie teamă de ceea ce sunt, de cine sunt cu adevărat.Dar cât mai contează astăzi sinceritatea? Aproape deloc pentru unii și sper că nu prea mult pentru alții.Pentru alții care vor fi mereu dezamăgiți când nu li se răspunde la fel, când vor fi priviți ca niște ciudați, neciopliți sau flegmatici.Și evident, vor fi evitați și de mult ori judecați.
Cu cine cred că ar trebui să fi cât se poate de sincer? Cu persoana cu care ai de gând să îți împarți viața, sau cu care chiar o împarți.Altfel, nu îmi imaginez cu cine ai vrea să fi mai sincer, mai adevărat sau mai corect.Și asta pentru că doi oameni care se iubesc ar trebui să împartă totul, să cunoască totul, să trăiască totul.Omul nu ar fi existat astăzi doar cu Adam, dacă nu ar fi existat și o Eva. O Eva cu păcatele ei, cu defectele ei, cu farmecele ei….Un Adam cu păcatele lui, cu greșelile lui, cu naivitatea lui.Ce s-ar fi întâmplat dacă Dumnezeu „ar fi închis ochii”, dacă s-ar fi purtat ca și când nu s-a întâmplat nimic?.Cât de fericiți ar fi fost Adam și Eva, rămași în Rai, nemuritori, trăind în minciună?!

Loading...

Mi s-a spus că nu suntem perfecți și că dacă vreau să fie bine trebuie să tac și să închid ochii uneori ppentru că nu trebuie spuse unele lucruri. Pentru că unele lucruri pot afecta o relație, pot strica ceva frumos.Și sunt de acord. Greșim și facem lucruri deseori dureroase pentru cei pe care pretinem că-i iubim. Dar continuăm să trăim lângă acea persoană iar dacă nu o cunoaștem și nu o acceptăm așa cum este, cu greșeli și cu păcate, cu rele, nu doar cu bune, așa cum și noi înșine ne simțim, atunci nu trăiești în minciună? Atunci nu trăim cu o imagine greșită despre celălalt? Atunci nu trăim cu un străin?
Mi s-a mai spus că dacă crezi în lucruri ideale, nu mai ai timp să trăiești și să fi fericit pentru că lumea nu e perfectă… Nu suntem perfecți, e adevărat, dar nu putem oare să fim mai buni?Nu asta trebuie să ne dorim? Să creștem? Să învățam? Să ne „îmbunătățim”? Nu vom atinge niciodată perfecțiunea, căci nu stă în natură noastră.Dar dacă ne rezumăm doar la aparențe și la „ceea ce este”, fără să ne gândim la „ceea ce ar trebui să fie”, atunci la ce să mai visăm, la ce să mai sperăm, la ce sa mai trăim?

Loading...

De ce să fi sincer?…
pentru că asta înseamnă să recunoști cine ești, cu riscul de a fi acuzat (pe bună dreptate de multe ori)
pentru că asta înseamnă să crezi în idealurile tale, cu prețul de a fi privit că un nebun sau „diferit”…
pentru că poate așa oamenii ar putea fi mai buni unii cu alții și mai fericiți că se iubesc pentru ce sunt…
pentru că poate așa n-am mai pierde timp cu tot felul de scenarii fără rost, cu construirea unei imagini pe care celălalt să o adore, în timp ce chiar noi înșine o detestăm…
pentru că suntem oameni, nu suntem perfecți, suntem „toți o apă și-un pământ”(cum îmi zicea cineva) și nici unul nu e mai bun decât altul…
pentru că dacă nu ne asumăm ceea ce suntem,  am putea crede că suntem mai mult de atât…
pentru că avem nevoie să fim iertați ca să învățăm să iertăm la rândul nostru…
Iar dacă nu mai cred în ideal, dacă nu mai cred că există Iubire, Adevăr, Frumos, Bine, zâmbete curate, intenții bune, oameni cu suflet, relație fără interese, oameni care cred în ceva, atunci pentru ce toată tristețea clipei de azi…Dacă nu pentru un mâine mai bun?

Loading...