Eu cred că putem iubi până la cer și înapoi persoana greșită. Cred că i ne putem dedica încât, de cele mai multe ori, uităm de noi. Cred că putem să ne mințim singuri la primele semne de alarmă. Cred că putem pune căluș creierului când încearcă să ne convingă că iubim persoana grețită. Da, toate astea dintr-o dragoste oarbă și dintr-o încrederea prostească.
Loading...
Și, de teamă, ne închidem în noi o perioadă. Nu mai vrem să auzim de iubire, de sentimente, de loialitate, de muncă în echipă. Iar în perioada asta de doliu sufletesc, ne adunăm, învățăm lecțiile ce ni s-au oferit și, încet-încet, de deschidem. De data asta, parcă știm ce să alegem, parcă știm să fim atenți la semnalele ce ni se transmit de către celălalt, parcă știm să nu uităm de noi. Și suntem precauți până în punctul în care începem să iubim și să ne simțim iubiți.
De data asta, simțim că prezentul diferă față de trecut. De data asta, nu ne mai mințin singuri, nu mai negăm evidentul. Pur și simplu, iubim și suntem iubiți. Și începem să construim alături de celălalt lumea în care ne vom iubi. Și începem să dărâmăm și ultimele ziduri ce au mai rămas între noi. Și începem să ne facem planuri de viitor. Și începem să îmbătrânim împreună.
Și, în cele din urmă, realizăm că am întâlnit iubirea vieții noastre după ceea ce am putea numi greșeala vieții noastre.
Loading...
