În ultimii ani, peste trei milioane de români au plecat să lucreze în străinătate. În urma lor au rămas în ţară aproximativ 300.000 de copii, în grija rudelor sau, în cel mai fericit caz, cu unul dintre părinţi. Medicul psiholog Nicoleta Popleşanu ne explică fenomenul “migraţiei” masive a forţei de muncă şi efectele acesteia asupra psihicului celor mici rămaşi acasă.
Plecarea peste hotare – sacrificiul suprem
Banii şi nevoile îi împing pe mulţi părinţi să-şi părăsească familia şi să lucreze în străinătate, pentru un trai mai bun. În acest timp, copiii rămân singuri, fără grija părintească, fără cineva căruia să-i spună tată sau mamă.
“Când trebuie să ne hotărâm asupra unui aspect important din viaţa noastră, analizăm de cele mai multe ori argumentele pro şi contra şi încercăm să luăm o decizie şi cu mintea, şi cu sufletul, pentru a fi în armonie interioară. Dar, uneori, nu se poate. Acesta este şi cazul părinţilor care aleg să plece la muncă în străinătate şi să îşi lase copilul în ţară. Locurile de muncă sunt puţine şi de cele mai multe ori salariile oferite sunt destul de mici”, ne explică psihologul.
De asemenea, deşi au deseori ocazia să muncească în ţară, aceştia refuză locul de muncă din cauza salariilor precare şi aleg să plece în străinătate, pe bună dreptate. Părinţii îşi doresc doar să le ofere micuţilor o viaţă mai bună şi condiţii de trai măcar modeste.
Loading...