Sufletul e printre puținele lucruri care nu pot fi vândute, cu tot ceea ce derivă din el, de la iubire la nepăsare. Și chiar dacă s-ar putea, probabil prețul ar fi prea mare. Probabil nu și-ar permite nimeni să cumpere așa ceva. Probabil tocmai din această cauză doar oamenii ieftini pot fi cumpărați, ceilalți rămân demni, luptă de unii singuri, muncesc pe cont propriu, nu așteaptă nicio secundă să le dea cineva ceva, își iau singuri, au demnitate și respect de sine.
Doar femeile ieftine pot fi cumpărate. Doar bărbații ieftini încearcă să cumpere iubire. Eu vreau să fiu iubită, nu cumpărată cu vreun cadoul, cu vreo mașină sau cu altceva. Îmi pot lua și singură, îmi pot face și singură. Eu am nevoie de cineva care să facă ce nu pot face eu, care să fie ce nu pot fi eu. Am nevoie de cineva care să mă iubească și să mă sprijine, de cineva care să poată să îmi rămână alături și atunci când nu pot fi eu însămi, când am zile proaste sau când traversez momente mai dificile.
Atunci când reușești să cumperi, într-un fel sau altul, pe cineva, chiar dacă nu e vorba despre iubire sinceră sau doar despre iubire, ai pretenția să primești de toții banii, cum s-ar zice. Iar atunci când te lași cumpărat, trebuie să oferi tot mai mult. Și nu o să îți ceară nimeni sentimente sincere pentru că nu se poate, dar o să ajungi să fii sclava sau sclavul unui om care nu te va aprecia niciodată. Iar totul va fi numai un contract, va merge bine atâta vreme cât ambele părți respectă învoiala și oferă cum s-au înțeles, apoi… Există mereu alți oameni în căutare de a se completa.
Există mereu oamenii care caută ce le lipsește. Numai că unora le lipsește cineva care să iubească, să fie prezent, să respecte și să aprecieze dragostea, altora le trebuie cineva care să se simtă dator să ofere.
