De fiecare dată când ne întâlnim cu oameni pe care nu i-am mai văzut de dinainte să devenim părinți, prima întrebare care ne este adresată după schimbul de politețuri este aceasta-„Și, cum e să fii părinte?”. Răspunsul e „Altfel”. Altfel decât îți povestesc alții, pentru că fiecare copil e unic, altfel pentru că viața ta așa cum erai obișnuit cu ea se schimbă radical, rutina zilnică se schimbă și ea, iar tu, ca individ, te schimbi la rându-ți fără să-ți dai seama. Deja îndrăgostit de copilul tău până la Doamne-Doamne și înapoi, vorbești într-una despre subiectul adorației tale ca orice îndrăgostit și uneori uiți să te mai oprești și să schimbi subiectul, riscând să plictisești audiența. :D
Să fii părinte e cel mai frumos lucru care ți se poate întâmpla. Un copil îți parfumează existența cu miros de cer, te face mai bun, mai răbdător, mai grijuliu, mai responsabil, mai fericit. Atunci când și el devine conștient de tine, te recunoaște și îți zâmbește și te atinge cu mânuța lui de înger pe obraz simți că ai totul și că nu mai ai nevoie de nimic altceva decât de o capsulă a timpului.
