Ești departe, mult prea departe de inima și de prezentul meu. Ești ascuns printre amintiri, acoperite cu cenușa unor regrete. Ești plecat să te regăsești, știind că cel mai bine o puteai face alături de mine. Ești altfel, ești trist, ești străin.
Am încercat să împart lumea între „Tu” și „Restul lumii.” Am vrut să fac din cuvinte pernă pentru suflet și să las grijile dincolo de realitatea noastră. Am dorit mai mult decât am primit. Am sperat mai mult decât am aflat. Și toate gândurile se loveau de tăcerea ta. Și nu știam cum să-ți mai spun, altfel: „răspunde-mi!”
Dar te rog oricum: ai grijă de tine. Ai grijă să lași să rămână în tine omul pe care odată îl iubeam. Ai grijă să nu rănești la fel de mult. Să știi însă că dacă vei dori la fel de multă iubire, va trebui să și oferi. Și dacă vei dori într-o zi să te întorci, voi fi deja fericită. De asta să ai grijă de tine și mai mult. Ai grijă, oriunde te-ai afla, să păstrezi amintirile bune, oamenii corecți și dorințele adevărate. Și tu să fii adevărat. Sau cel puțin să încerci asta.
Loading...
