În viaţă nu ai decât o unică mare dragoste; toate cele care o precedă sunt amoruri de rodaj, iar toate cele care o urmează sunt amoruri de recuperare…
A fi singur a devenit o boala ruşinoasă. De ce oare fuge toată lumea de singurătate? Pentru că ea te obligă să cugeţi. În zilele noastre Descartes n-ar mai scrie: “Cuget, deci exist”. Ar spune: “Sunt singur, deci cuget”. Nimeni nu vrea singurătatea, pentru că îţi lasă prea mult timp pentru cugetare. Or, cu cât cugeţi mai mult, cu atât eşti mai inteligent, deci mai trist.
Adevărul este întotdeauna dezamăgitor, de aceea minte toată lumea.
Bărbatul este un animal nesatisfăcut, care ezită între mai multe frustrări. Dacă femeile ar fi şmechere, l-ar refuza, ca să alerge după ele toată viaţa.
Când nu spun nimic, e de bine: înseamnă că sunt intimidat. Când sunt intimidat, e de bine: înseamnă că sunt tulburat. Când sunt tulburat, e de bine: înseamnă că mă îndrăgosteasc. Şi când mă îndrăgostesc, e de rău.
Îmi place ironia fără cinism, luciditatea fără nihilism, viaţa dulce fără culpabilitate, politeţea fără ipocrizie, timiditatea fără afectare, generozitatea fără pomană, fericirea fără plictis, lacrimile fără motiv.
Dragostea este o catastrofă magnifică: să ştii că te îndrepţi cu toată viteza spre un zid şi totuşi să accelerezi; să alergi către pierzanie, cu zâmbetul pe buze; să aştepţi, plin de curiozitate, clipa când se va alege praful de toate. Dragostea este singura decepţie programată, singura nenorocire previzibilă, pe care o vrei mereu şi mereu.
Trebuie să te hotărăşti: ori trăieşti cu cineva, ori îl doreşti. Nu poţi dori ceea ce ai, e împotriva naturii.
Uite-aşa trece viaţa: vă naşteţi, muriţi şi, între cele două, vă doare burta. A trăi înseamnă a avea tot timpul dureri de burtă: la 15 ani, dureri de burtă pentru că vă îndrăgostiţi; la 25 de ani, pentru că vă îngrozeşte viitorul; la 35 de ani, pentru că beţi; la 45 de ani, pentru că munciţi prea mult; la 55 de ani, pentru că nu mai sunteţi îndrăgostiţi; la 65 de ani, pentru că vă îngrozeşte trecutul; la 75 de ani, pentru că aveţi un cancer generalizat.
Loading...
Un bărbat îndrăgostit este cineva căruia îi place să-şi privească femeia dormind şi, din când în când, să se bucure.
Dacă bărbaţii le fac atâtea necazuri femeilor, asta e, fără îndoială, din cauză că sunt cu mult mai frumoase când plâng.
Cunoaşteţi diferenţa dintre săraci şi bogaţi? Săracii vând droguri ca să-şi cumpere Nike, iar bogaţii vând Nike ca să-şi cumpere droguri.
Petrecerile i-au fost lăsate omului ca să-şi ascundă gândurile. Puţini tipi cunosc atâta lume câtă cunoaşte el, şi puţini sunt atât de singuri cum este el.
Testul final poate fi piscina. Fiinţele se dezvăluie pe marginea piscinelor: o intelectuală va citi sub pălărie, o sportivă va organiza o partidă de polo, narcisistele îşi vor supraveghea bronzul, ipohondrele se vor tartina cu ecran total… Dacă vei întâlni pe marginea unei piscine o femeie care refuză să-şi ude părul de teamă să nu-şi strice coafura, ia-o la sănătoasa. Dacă sare în apă, sări după ea.
În fiecare dimineaţă, consulţi 4 mesagerii: robotul telefonului de la domiciliu, pe cel de la birou, căsuţa vocală a mobilului şi e-mailurile pe iMac. Numai cutia de scrisori îţi rămâne goală, în disperare. Nu mai primeşti scrisori de dragoste. N-ai să mai primeşti niciodată foi de hârtie acoperite cu o caligrafie timidă şi udate cu lacrimi, parfumate cu dragoste şi îndoite cu emoţie… Oamenii se omoară pentru că poşta nu le aduce decât pliante publicitare.
Loading...
Fară ucenicia durerii, fericirea nu este solidă. Dragostea care dureaza trei ani este aia care nu a urcat pe munți și nici nu a ajuns în prăpăstii, aia care îți cade mura în gură.
De ce romantismul ne face sa fim atat de stânjeniți? Ne e rusine de emoțiile noastre. Ne ferim de patos ca de ciumă. Nu este de dorit glorificarea uscaciunii.
Totul e provizoriu, totul se cumpără. Omul e un produs ca şi celelalte, cu un termen de garanţie. Iată de ce am hotărât să mă pensionez la 33 de ani. Se pare că asta e vârsta ideală pentru a reînvia.
Oamenii mor de dragoste, în fiecare zi, pentru “legături extraconjugale”. Deseori, vă întâlniţi pe stradă cu femei care nu vă impresionează prin nimic, pentru că îşi ascund în străfundul lor secretele; însă, uneori, le veţi vedea plângând fără niciun rost, în faţa unui serial de doi bani, sau schiţând un surâs magnific, în metrou, şi atunci o să vă daţi seama ce vreau să spun. Adesea, situaţia este neechilibrată: o femeie celibatară iubeşte un bărbat însurat, iar el nu vrea să-şi lase nevasta; e ceva îngrozitor, abject, banal.
Loading...
