Valentina VNB

Îl văd în cameră. Decupează inimi. Pentru cei dragi.
9 ani și ceva și deja se conturează pe zi ce trece un om cum n-aș fi visat să cresc eu! Îi place să mi facă surprize. Scrie mesaje pentru cei pe care-i iubește. Familia, evident!
Ni le pitește printre lucruri și apoi stă ca pe ghimpi și așteaptă să vadă cum reacționăm când le găsim. Îi râd ochii odată cu el!
Am zărit că a scris o inimă și pentru bunicul ei, care îl veghează de sus. După mult timp de tăcere, a venit momentul în care am simțit-o că vrea să vorbim despre asta. Despre bunicul, care a plecat dintre noi.
A fost o perioadă…o mare perioadă de tăcere. Tristețe la început, lacrimi multe, amintiri, ochi triști și umezi…și apoi tăcere. N-a mai vrut să vorbim despre asta. Am încercat de multe ori să-i caut în suflet să văd ce simte, ce gânduri, ce îl frământă…dar au fost gânduri pe care a vrut să le țină o vreme doar pentru el.
N-am inistat. Doar i-am fost mereu alături, aproape, în cazul în care ar fi vrut să vorbim.
A fost ca un mare doliu pe care l-a ținut și care probabil s-a încheiat cumva cu inima asta pe care i-a făcut-o bunicului.
În sfârșit, s-a deschis! Abia acum a simțit nevoia să depănăm amintiri cu bunicul. Nu înțelege de ce s-a dus.Nu înțelege multe lucruri, dar cumva începe să le accepte. Am povestit și am simțit atâta dragoste adunată într-un copil, încât mă minunez și eu cum se poate să simtă atât de intens!
Ne-am uitat pe poze,l am ținut de mână, am povestit,ne am îmbrățișat și am simțit o căldură și o energie care mi-au dat fiori. Am înțeles că dragostea pe care bunicul i-a dat-o se va simți pe viață.

Mama! Niciodata nu i-am spus cat de mult o iubesc si niciodata nu a stiut cate griji imi fac pentru ea. Cel mai sfant cuvant care a existat vreodata si cel mai pur si puternic gand care m-a cutremurat. Cand spui “Mama” ai  cea mai duioasa miscare a buzelor. Cand te gandesti la  “Mama” ai cea mai sincera si expresiva miscare a ochilor. Mama este singurul reper care defineste conceptul de iubire, de dragoste infinita.
Ne indragostim, ne facem cei mai buni prieteni, incercam o viata intreaga sa completam acea necunoscuta care lipseste din ecuatia care defineste dragostea neconditionata. Poti sa gresesti, poti sa gresesti atat de tare incat nici tu sa nu iti gasesti un motiv pentru a intelege de ce ai facut asta. Poti sa ai cea mai proasta parere despre tine, iubirea de mama va ramane intotdeauna aceeasi. Ea, nu cred ca stie ce este un defect cand se gandeste la tine.
In cele mai sensibile momente, mereu m-am gandit la bratele mamei si la rugaciunea mea de copil inchis in  gratiile unui adult: “Mama, sufla-mi pe inima ca sa nu ma mai doara! La fel cum suflai pe genunchi cand veneam acasa ranita!” Daca ar fi stiut mama de cate ori m-am gandit la asta fara sa stie… Nu vrem sa ne impovaram parintii. Vrem sa le aducem bucurii, sa ii facem mandri, si sa le implinim scopul pentru care ei traiesc.
Ai asteptat vreodata pe cineva sa-ti calce pragul, avand ochii umezi de dor si corpul plin de durere? Te-ai rugat vreodata pentru cineva plangand?
Ne gandim ca fiecare pui isi are zborul lui. Asa este! La un moment dat, luam viata in piept si incepem sa o cunoastem fara sa mai avem aripa  protectoare a mamei ca scut. Ne lovim de greutati, descoperim franturi de fericire, ne impiedicam in griji, in dorinte fara substrat si ne indepartam. Ne indepartam de copilul din interiorul nostru. Uitam cat de mult s-a chinuit mama sa avem tot ce e mai bun si cum ne-a invatat sa facem primii pasi. Uitam cum ne-a format mana pe furculita ca sa fim oameni de rand si sa ajungem oameni mari…
Daca ai sti cate nopti nu a dormit, doar stand sa te vegheze. Nu ai avut neaparat febra, nu ai fost bolnav.  Pur si simplu, gandul ca ai putea sa patesti ceva, nu o lasa sa se odihneasca. Tie ti-a spus ca ei nu ii este foame cand pregatea masa? Ti-a spus ca ei nu ii placea pieptul de pui? Ei ii placea tot ce era mai prost dintr-un tacam. Ea, pur si simplu isi dorea ca tu sa mananci tot ce e mai bun si ce e mai nutritiv. Ea, iti impartea mamaliguta portii mici, “gurite” le numeam atunci, ca sa iti fie tie mai usor. Ea manca la sfarsit, pe fuga. Uneori, cand era gata masa, iti spunea ca ea a mancat deja, ca nu ii este foame. Probabil banii, dupa care alergam astazi ca niste nebuni, au facut o mama sa se infometeze la un moment dat.
Pentru ea, sacrificiul insemna renastere. Pentru ea, daruirea completa insemna bucurie. Toata definitia ta de acum despre sacrificiu nu caracterizeaza sufletul unei mame.  Pentru ea, tot ceea ce numin noi durere, pentru ea, era un beneficiu, era un scop. Ea avea inca un motiv de fericire. Cum e sa-ti doresti sa suferi ca sa simti fericire? Cat de des simti asta acum? In goana asta continua care te face sa uiti de tine…
N-as vrea vreodata sa simti ca mama este o povara. Mi-as dori sa o tii puternic de brat cand nu va mai putea sa coboare scarile. Mi-as dori sa te apleci in fata ei si sa o legi la sireturi cand nu va mai putea sa faca asta. Ea nu o sa iti spuna cand se simte rau, dar va veni un moment cand chiar nu va mai avea putere. Si vreau sa stii ca va veni un moment cand ea nu va mai fi. Nu o sa poti sa mai recuperezi timpul pierdut. Totul va fi trecut, la fel ca si copilaria ta acum…

                                       

Mai exact… n-am să te uit.
Nu putem șterge din viața noastră oameni care au fost importanți și au rămas în sufletul noastru. Nu te pot uita pentru că ieri făceai parte din viața mea, ieri te sărutam, ieri te îmbrățișam și ieri îți povesteam lucruri care mă dureau. N-am să te uit iubind pe altcineva pentru că momentan nu cred că poate exista acel cineva, încă mai tresar gândindu-mă la noi și încă îmi este dor. Ne iubeam dar nu puteam sta împreună. Aceste cuvinte îmi sună în minte și sufletul oftează; n-am să te uit sărutând buzele altuia, pentru că acel om n-are loc între mine și tine, n-are loc în sufletul meu unde încă ești tu, unde încă mai sunt semnele atingerii tale, unde încă mai sunt bătăi de inimă când îmi amintesc chipul tău.
N-am să te uit pentru că nu vreau, am să-mi amintesc tot ce a fost frumos și voi învăța din tot ce a durut; n-am să-ți doresc nefericire pentru că ești și vei rămâne un om care mi-a dăruit dragoste și frumos, n-am să-ți judec alegerile și n-am să-ți reproșez nimic, am să te privesc din depărtare și când voi vedea că ești fericit… voi pleca cu gândul că acum ești bine. N-am să te uit pentru că nu pot nega tot ce a fost, nu pot uita serile în doi și nu vreau să renunț la amintiri dulci.
Va veni o zi în care voi adormi în brațele altcuiva, dar nu astăzi. Nu astăzi, nici mâine. Nu știu când. Astăzi îmi este sufletul obosit, mult prea amorțit și trist pentru a privi în jurul meu, mult prea dezamăgit pentru a începe un drum nou, mult prea pesimist pentru a căuta atenția unei alte persoane. Tu mergi înainte, eu încă mai bat pasul pe loc dar trebuie să mă vindec de noi, să fiu din nou pregătită pentru dragoste. Astăzi nu sunt.
Mi-a spus privindu-mă în ochi: „Tu ești singură pentru că vrei să fii singură…” Am realizat cât de mult mă sperie singurătatea și câtă nevoie am de dragoste dar acum nu mai pot alerga după iubire, momentan mă odihnesc.

Câteva trucuri care îţi vor face despărţirea mai uşor de acceptat. Însă numai dacă eşti un luptător şi nu o persoană care se complace în durere.
Sper că nu eşti unul dintre aceia care se plâng în permanenţă de anumite situaţii, dar nu fac nimic ca să le schimbe. Nu-mi plac persoanele astea şi le consider o mare pacoste pentru cei din jur.

1.Elimină-i numărul de telefon din lista de contacte. Dacă l-ai învăţat pe de rost, ai dat-o-n bară. :D Elimină-l de oriunde l-ai avea: destinatar mesaje, apeluri pierdute, efectuate etc. etc. etc. Elimină-l DE TOT că să poţi ţine piept tentaţiei de a scrie sau de a suna.

2.Elimină-l/o din lista de prieteni sau, dacă nu vrei să ştie asta, dă-i IGNOR, pur şi simplu. Ca să nu vezi ce postează şi cui îi dă like. Să nu te pună păcatul să intri la el/ea pe pagină să vezi ce mai face, cu cine „se prosteşte acum”. Dacă eşti masochist,o vei face (am făcut-o şi eu de câteva ori. NO MORE!), dar dacă vrei să treci mai departe vei face exact ce scriu eu în acest articol. Am mare experientă la activ şi-s tare mândră de mine.

3.Dă-i înapoi toate lucrurile ce ai primit cadou de la el/ea. Ai lucruri prin casă/maşină care-ţi amintesc de el/ea? Dă-i-le înapoi cât mai curând. Le poti dona cuiva care are nevoie.

4.Fă o listă cu toate defectele ce crezi tu că are. O listă cu toate chestiile ce te scoteau din sărite la el/ea. Scrie pe o hârtie cu mâna ta, ca să realizezi EXACT despre ce vorbeşti. Nu ajunge numai să te gândeşti la aceste lucruri, TREBUIE să le scrii şi să le citeşti ori de câte ori simţi că te apucă dorul de el/ea.

5.Când îţi vine-n minte o situaţie în care te-ai simţit bine cu el/ea, imediat gândeşte-te la o situaţie în care te-a făcut să plângi. - Nu există?! Ia mai gândeşte-te niţel. Fii onest cu TINE însuţi în PRIMUL rând. Nu mai are rost să te minţi. S-a terminat.

6.Seara, cel mai adesea, vine dorul şi melancolia... NU TE LĂSA, ia foia de hârtie cu defectele şi chestiile care nu-ţi plăceau şi citeşte rând cu rând cu voce tare, dacă eşti singură în cameră; dacă nu, e bine şi-n gând. Dăruieşte-ţi câteva minute să-ţi aminteşti exact durerea ce ţi-a provocat un comportament sau altul. Dacă-ţi vine să plângi – PLÂNGI, îţi va face bine. - Câte lacrimi am vărsat eu aiurea... aiaiaiai! Dar am un "văz" perfect acum, mi-am curăţat bine ochii.

7.Nu vorbi cu prietenii despre el/ea. Roagă-i să evite să-i pronunţe numele. Asta dacă se poate. - Doar nu ai vrea să-i interzici unei prietene, soră cu ex iubitul tău (de ex.), să nu pronunţe numele fratelui său. Nu fi absurd/ă!!!

8.Nu asculta melodiile care îţi amintesc de el/ea,  Nu te uita la filmele pe care le-ai văzut cu el/ea.
Nu intra în localurile în care există riscul să-o/l întâlneşti.
Ţine-ţi minte ocupată cu orice îţi place să faci. ORICE, numai să nu te gândeşti la el/ea. - Bine, asta nu înseamnă să te apuci de băut/droguri/de jucat poker sau mai ştiu eu ce chestii extreme, ilegale si imorale,

9.Ieşi cu prietenii, nu te-nchide-n casă. Nu trage perdelele şi nu-ţi plânge de milă... Cum l-ai găsit pe el/ea vei mai găsi şi pe altcineva. E legea naturii. - Ştiu că acum aceste cuvinte nu pot decât să te enerveze, dar dacă te-ai săturat să suferi pentru cine NU merită atunci vei lua măsuri. Să stai să te gândeşti la el/ea, ce face, cu cine e, pe cine ţin-n braţe... este doar o formă catâră de a suferi cu bună ştiinţă. Timpul vindecă şi cele mai adânci răni. Nu crede ce zic cei care NU VOR să lupte, că nu le vindecă şi varie. Dă TIMP timpului şi poate nu le vindecă pe deplin, dar nu vor mai durea aşa. - Numai dacă vrei cu adevărat. Pentru mulţi e mai uşor să plângi, decât să lupţi. Dacă-ţi place să-ţi laşi viaţa să treacă pe lângă tine... atunci stai tolănit şi plânge... Că tare bine mai e. NU?!

Este simplu, dar nu e ușor. Un proces lung și obositor, dar care-ți lasă libera inima să poate iubi din nou.
Nu vreau să aud: "tu nu știi... e ușor sa vorbești.. eu îl iubesc" și infinite alte SCUZE. Toți am trecut prin asta, chiar de mai multe ori, și mai toți am ieșit vii, poate cu un ochi vânăt, dar întregi. Fizic. Rănile interioare se vindeca; rămân cicatrici, clar, dar "nu poți sa stai sa te uiți la o cicatrice la infinit și să plângi amintindu-ți cum ți-ai făcut-o."
Mergi înainte și trăiește fiecare clipa.

Pe lângă altele, o femeie are nevoie de un bărbat alături de ea.
Fără bărbați, femeile ar schimba becuri, ar repara instalația, ar tăia lemne, s-ar apuca și să care bolțari și pariez că s-ar descurca destul de bine.
Cu toate acestea, dacă de mâine bărbații nu ar mai exista, femeile s-ar stinge încet de dorul lor și-ar da orice ca bărbații să revină și să le populeze din nou viețile.
Femeii nu-i ia mult să scoată pe gură vrute și nevrute, ca mai apoi, să regrete și să-și ceară odorul înapoi, să-l dea dracului și să-l dorească iar să îi readucă raiul.
Îi respectăm, le mulțumim pentru că ne-au ieșit în cale, ne bucurăm de ei, îi iubim, încercăm să-i ținem cât mai aproape de suflet, îi îndepărtăm, îi hulim, îi alungăm atunci când ne lasă mizerie mare în suflete și renunțăm la ei. Apoi, ne vindecăm și jurăm să nu ne mai îndrăgostim nebunește –  până apare următorul.
Femeia are nevoie de bărbat pentru a atinge culmile fericirii, pentru a se simți apreciată pe deplin pentru tot ceea ce face și pentru a-și hrăni sufletul cu iubire. Cred că singura existență care poate fi de neînlocuit este prezența bărbatului în viața femeii.
Dacă n-ar mai exista bărbați, femeile și-ar iubi trecutul mai mult decât prezentul și, cu siguranță, nu și-ar mai dori un viitor fără aceștia. Există vorba aia „Rău cu rău, dar mai rău fără rău.” care, abia după ce pierzi acel rău, realizezi că era de fapt unul necesar. Acel rău necesar care a devenit parte din tine și a contribuit și definitivat omul care ești astăzi, poate chiar fără să-ți dai seama.
Fiecare om, fiecare femeie, vine cu un bagaj în spate în care își cară trecutul, alături de amintirile lăsate de bărbații care i-au trecut pragul. Bagajul ăsta poate fi mai ușor sau mai încărcat, în funcție de sentimentele ce le-a strâns de-a lungul vieții.
Trecutul ți-l poți ușura împăcându-te cu tot ce-i în el, cu toți bărbații care ți-au trecut prin viață – cei pe care i-ai iubit și apoi i-ai urât, cei a căror amintire ți-au lăsat zâmbete pe buze și apoi cicatrici pe suflet. Și, cel mai important, să realizezi că fără ei n-ai fi învățat atâtea, n-ai fi crezut că există iubire, n-ai fi știut ce înseamnă să ai fluturi în stomac decât din cărți.
Dacă de mâine bărbații n-ar mai exista, femeile ar supraviețui, dar ușor, ușor s-ar stinge pe interior.

Degeaba încerci să mă ţi lângă tine dacă ești departe de sufletul meu.Dacă nu mai putem salva nimic, lasă-mă să plec.Uneori, oricât de greu ne-ar fi, trebuie să renunțăm la oamenii pe care îi iubim și pentru care am da orice să-i avem aproape.
Degeaba te zbați încercând parcă să muți munții din loc dacă pentru mine care până de curând erai totul acum nu te mai iubesc. Te voi respecta, îmi va fi greu să mă separ de tine pentru ca te-am iubit enorm și am trăit cele mai frumoase momente, însă, mai devreme sau mai târziu,voi reusi sa nu mai simt lipsa ta. Acum, chiar dacă fizic încă esti lângă tine, sufletul meu nu te mai simte lângă el.
Degeaba pui întrebări ce nu-și mai găsesc răspunsul, căci timpul lor a trecut, iar tot ce am fi putut salva s-a năruit odată cu certurile nerezolvate, cu nemulțumirile care ne-au încărcat sufletele și cu vorbele aruncate aiurea la nervi. Toate aceste lucruri ne-au distrus iubirea.
Degeaba duci războaie să mă ai înapoi. Cel mai important război va fi cel cu tine însuți și cu timpul pe care îl vei petrece analizând fiecare moment al relației noastre pentru a vedea ce ți-a scăpat. În timp, după ce toată durerea va dispărea, vei realiza care ne-au fost greșelile și pe ce drumuri ne-am pierdut.
Chiar dacă m-ai pierdut,prețuiește ceea ce ți-am dăruit!Nu te preface ca nu am existat și nu da cu imaginea mea de pământ în fața altora. Păstrează respectul de dragul clipelor frumoase.Pune-le într-un colț de suflet, ridică fruntea sus și mergi mai departe!

Până acum, am fost răsfățată de cel care mă dorea în viața lui. Am fost iubită o perioadă, ca mai apoi să fiu mințită și înșelată în cele mai urâte moduri.
Acum sunt gata să o iau de la capăt, dar în ordine inversă.
Sunt gata să fiu înșelată de aparențele unui bărbat, iar el să facă orice pentru a-mi câștiga încrederea. Sunt gata să mă înșel crezând că iubirea adevărată nu există și să mi se dovedească că greșesc.
Sunt gata să fiu mințită că nu ar mai putea ajunge la cina planificată, iar el să fie deja acasă, gătind ceea ce știe că îmi place cel mai mult.
Sunt gata să fiu iubită așa cum nu am mai fost. Sunt gata să las în urmă totul – răni, cicatrici, amintiri, nopți nedormite și să mă rup de tot acel rău. Sunt gata să mă las purtată de val și să trăiesc fiecare clipă alături de cel care a câștigat un loc important în sufletul meu.
Sunt gata să fiu răsfățată ca un copil de bărbatul care mă va face să-l iubesc ca pe un tată, ca pe un prieten, iubit și amant.
Sunt gata să fiu sărutată în creștetul capului înainte de culcare și ținută de mână parintește atunci când ieșim la plimbare.
Sunt gata să am cui să-mi vărs ofurile, să am un umăr pe care să plâng atunci când nu mai pot și de la cine să primesc o vorbă bună când simt că totul se prăbușește în jur.
Sunt gata să fiu iubită în fiecare zi și să iubesc cât mă va ține sufletul.
Sunt gata să îmi indeplinesc fiecare fantezie pe care o am alături de bărbatul care știe cum să mă pună pe jar.
Sunt gata să o iau de la capăt. Sunt gata să mă dedic întru totul omului care m-ar răsfăța, iubi, minți și înșela, dar în ordine inversă.

O femeie care a avut parte de dezamăgiri a suferit, dar s-a ridicat și a mers mai departe cu fruntea sus este, cu siguranță, mai puternică, mai frumoasă, mai a dracu și mai sexy.
Puterea o capeți atunci când reușești nu doar să mergi mai departe, ci, mai important decât atât, să înveți câte ceva din greșeli și să nu le mai repeți. Știi, se spune că atunci când viața îți dă o palmă trebuie să întorci și celălalt obraz. Eu cred că ar trebui să fii pe fază, să intuiești ce urmează și să te ferești la timp.
Chiar dacă ai suferit și ai simțit că abia mai poți respira, dacă credeai că totul s-a sfârșit și nu mai vedeai drumul înainte, dar, în final, ai avut curajul să pășești mai departe, ești, cu siguranță, mai puternică.
Ești un om mai frumos după un eșec. Chiar dacă toată durerea te-a măcinat și ai simțit cum ți se scurge fiecare strop de energie, acum, când totul a rămas în trecut, ești un om mai frumos. Încercările prin care trecem nu doar că ne fac mai puternici și mai maturi, dar ne fac să conștientizăm anumite aspecte ale vieții de care habar nu aveam cât sunt de frumoase și câtă bucurie ne pot aduce.
Ești o femeie mai a dracu după ce viața te dă puțin cu fundul de pământ și este firesc. Atunci când toată încrederea ta, toată munca, timpul și tot sufletul pe care le-ai investit în cineva care însemna totul te-a dezamăgit, este normal să te faci frate cu dracul și să te aperi de tot ce te-ar putea doborî din nou.
Și atunci când ești mai a dracu, când te fofilezi și faci în așa fel încât să iasă cum vrei tu, când știi cum să-ți joci cartea în fața unui bărbat fără ca el să-și piardă interesul și să facă orice ca să te aibă, ești și al naibii de sexy.

Atunci când trădezi, pur și simplu, te oprești din a-l mai iubi pe celălalt. La acea vreme, bărbatul vieții mele pusese stop dragostei, doar că a cam omis să mă înștiințeze și pe mine.
La 26 de ani am simțit pe pielea mea ce înseamnă să fii înșelată. Cu doar un an în urmă am aflat că bărbatul în care credeam cel mai mult mă înșela cu o colegă de la munca. Să ne înțelegem, de la mine de la muncă. De ce? Nu am aflat niciodată – el nu a recunoscut, iar întrebările mele nu și-au aflat răspunsul. Și cred că după momentul în care parcă tot cerul îți cade în cap, aceasta este cea mai chinuitoare întrebare – „De ce?”. A trecut ceva timp și încă nu am găsit un răspuns. El nu a recunoscut niciodată ce făcuse, dar nici nu a insistat să mă convingă de nevinovăție, semn că toată iubirea noastră se spulberase.
Sunt dependentă de iubire. Niciodată, de când mă știu, nu am putut să separ dragostea de sex. Fiecare bărbat alături de care am fost, fiecare bărbat pe care l-am avut, l-am avut prima dată în suflet, abia apoi în pat. Și de fiecare m-am îndrăgostit, fie că a fost vorba de o noapte sau de o perioadă mai lungă de timp.
Am avut multe de suferit – amăgiri, minciuni, dezamăgiri, dar, pe lângă toate aceste inconveniente, faptul că eu am dat totul m-a făcut să trec mai departe cu mintea și inima împăcată. Pentru mine, în momentul de față, cel mai important lucru este faptul că nu regret nimic din ce am făcut, iar dacă aș lua totul de la zero, n-aș schimba nimic. Aș iubi, la fel ca până acum, cu tot sufletul. Mi-aș pune iar încrederea la bătaie în fața bărbatului care mă va face să cred că merită.
Cert este că, pentru mine, nicio dezamăgire nu va fi prea mare cât să mă facă să renunț a mai crede în dragostea adevărată. Într-o lume în care majoritatea oamenilor preferă să atingă mai multe trupuri și mai puține inimi, eu voi aștepta acel bărbat care îmi va bate în piept. Chiar dacă au fost lucruri care mi-au lipsit, dacă am făcut greșeli sau am luat decizii pripite, așa a fost să fie. Din fiecare greșală am învățat câte ceva, am evoluat ca om și am reușit să văd lumea diferit.

Vreau să te simt în inima și nimic altceva. N-am să-ți cer tot ce-mi poți da, căci aș fi nedreaptă. Poate că nici eu nu ți-aș putea oferi totul, dar îți voi pune sufletul meu în palme și voi avea încredere că n-ai să-l sfărâmi în bucăți.
Nu am nevoie să-mi intri în grații, nu am nevoie să mă bați la cap cu vorbe fără sens. Mai bine bate-mi în piept, de la prima oră a dimineții până noaptea târziu. Găsește acel loc cald și vulnerabil, instalează-te acolo, dar nu-l murdări.
Noi, femeile, atunci când ne îndrăgostim ne pierdem capul, dar când începem să iubim cu adevărat ne descoperim inima și ne dorim ca ea să bată acolo, în partea stângă a pieptului alături de o parte din inima bărbatului care a ocupat cel mai important loc.
Nu am nevoie de lucruri, flori, cadouri. Mi le pot cumpăra și singură. Am nevoie de ceva ce nu poate fi cumpărat sau oferit, ci doar câștigat. Am nevoie să-mi câștigi respectul, încrederea și apoi, ușor, ușor să-mi ajungi la inimă.
Știi, unei femei degeaba îi atingi trupul dacă nici măcar nu-i ajungi la suflet. Degeaba îi săruți buzele dacă ale tale nu spun nici măcar o vorbă care să o facă să i se zburlească pielea. Degeaba îi porți grija doar atunci când o ai prin preajmă. Chiar dacă femeile par simple, pe atât sunt de complicate și diferite, fiecare în parte. De aceea trebuie să ai grijă de fiecare inimă pe care ajungi să porți în palme.
Am nevoie să te simt bărbat, să-ți simt prezența chiar și atunci când nu ești prin jur, să te port în minte întreaga zi, ca mai apoi să ajung acasă și să te sărut, să mă cuibăresc la pieptul tău și să-ți ascult inima, să-mi ascult inima. Am nevoie să mă simt protejată de brațe puternice, să mă simt iubită și să ofer tot ce am mai de preț bărbatului care mă va face să-l simt. Acolo, în partea stângă a pieptului.

 ,,Ai avut vreodată senzaţia că omul pe care îl iubeşti nu-ţi va aparţine niciodată? Te-ai simţit vreodată nepuntincios chiar dacă erai capabil să muţi munţii din loc doar pentru un zâmbet?
Dacă nu, atunci nu mă vei înţelege niciodată. Nu vei înţelege toate dorurile care mă încercă, toată nefericirea pe care nu pot s-o alung din pragul vieţii mele… nu vei înţelege  ce poate face un om cu sufletul celui care îl iubește. Nu poți… Sunt anumite lucruri, anumite stări sau sentimente pe care le poți înțelege decât după ce le-ai trăi. Nimeni nu te poate pregăti pentru ele și depinde doar de tine cum le faci față sau dacă le faci față…
Femeile au darul acesta de a ne fura mințile. Ne răpesc gândurile și… Și uneori atât. Ne lasă cu toată atenția îndreptată către ele și dispar fără ne-o mai înapoieze vreodată . Iar ție ca bărbat nu îți mai rămâne decât să te lupți cu ceva ce nu poți învinge și să te lupți pentru ceva ce nu vei putea obține. Și cum știi și tu că ea nu va fi niciodată completarea ta, lupți împotriva propriei tale persoane. Dar nu vei câștiga niciodată. Lupți pentru că vrei să uiți. Partea proastă e ca oricum s-ar termina, tu ești cel care pierde ceva. Pe ea sau pe tine.
Așa sunt eu. Mă lupt cu mine pentru că vreau sã o uit, pentru că ea nu îi va aparține niciodatã sufletului meu. M-a adus într-o stare în care numai o femeie mă putea aduce.
Asta e vreun fel de răzbunare? Voi, femeile ne faceți să nu vă uităm după ce renunțați la noi, și renunțați la noi pentru că nu suntem capabili să vă facem fericite. Şi vă pricepeţi de minune să vă răzbunaţi. Sunt dovada vie. Nu ştiu dacă tu chiar ţi-ai dorit una ca asta, dar oricum ai reuşit. Nu voi mai putea iubi altă femeie, iar cele pe care le-am iubit înaintea ta sunt insignifiante. Acum tot ceea ce contează eşti tu. Pentru tine mă lup cu propriul suflet, pe tine vreau să te uit. Dar dacă tot nu se poate şi dacă tot trebuie să îţi plătesc răzbunarea, mai vreau un pahar ca s-o îndulcesc puţin ! …”

Femeia a fost făcută din coastă...
Nu din picior ca să fie călcată
Nu din cap ca sa fie superioară
Ci dintr-o parte ca să fie egală...
De sub braț ca să fie protejată
Si de lângă inimă ca să fie iubită.❤

O dată decizia luată, pe lângă miile de emoţii, apar mii de întrebări. ”Cum ma descurc singură? Ce îi va spune copilului despre faptul că are un singur părinte? Cum s-a ajuns la această situaţie? Prin ce emoţii trece copilul meu? Ce simte şi ce gândeşte? Voi reuşi să găsesc un tată pentru copil? Acestea sunt doar câteva dintre dilemele din multiplele nopţi albe ale femeilor puse în faţa acetei situaţii de viaţă.

Mamă singură – mărturii
Dacă te afli în această situaţie, este important să ştii că soluţii se găsesc. Este important să îţi păstrezi sănătatea, calmul şi optimismul. Iată câteva mărturii a unor mame curajoase care au dorit să ne împărtăşească experienţa lor, pentru a inspira

Mamă singură – copilul apare la cupluri de tineri
●"Toţi suntem nevoiţi să luăm decizii. Imediat ce suntem capabili de aşa ceva. Prima mare decizie din viaţa mea am luat-o la 20 de ani. Când am hotărât să păstrez o sarcină, nefiind căsătorită şi fără a avea vreo perspectivă în acest sens. A fost, clar, o decizie bună. Iar “decizia” are acum 26 de ani! Apoi am luat decizia de a nu mă căsători niciodată. Bună decizie şi aceasta. Dovedită în timp! Apoi am decis să-mi las fiica să ia singură deciziile importante care o privesc. Abia acum mă întreb dacă am decis bine…"(M, 46 de ani – mamă singură)

●“Eram într-o poveste destul de complicată cu partenerul meu şi, nu de puţine ori mă gândeam să pun capăt relaţiei, dar ceva mă oprea. Faptul că era alcoolic mă deranja foarte mult.
Medicii îmi spuseseră că nu voi avea niciodată copii. Poate că acesta era motivul pentru care stăteam în această relaţie toxică pentru mine. Nu mai aveam încredere în mine ca femeie, credeam că nu sunt suficient de bună. Surpriza a venit pe neaşteptate, în urma unui tratament pentru o banală răceală. Mergând la control, deoarece continuam să nu mă simt bine am aflat ceva ce nu mi-aş fi imaginat niciodată - eram însărcinată. Eu care făcusem mii de analize, care am sperat ani de zile că voi putea ţine în braţe propriul copil. De necrezut!
În acel moment decizia a venit de la sine. Era un dar de la Dumnezeu pe care l-am primit cu braţele deschise şi nici prin cap nu mi-a trecut să renunţ la sarcină. Era unica şansă în această viaţă să am un copil, şi l-am păstrat.
Relaţia cu tatal lui a trecut prin multe etape, de despărţire, de revenire, cu promisiuni din partea partenerului că se va schimba, că va avea grijă de noi, reveniri asupra deciziilor luate, şi tot aşa.
Acum sunt doar eu şi băieţelul meu, mă recuperez după această relaţie extrem de toxică pentru mine, dar sunt fericită în fiecare zi că sunt mamă. Restul parcă nu contează, deşi mi-ar fi plăcut ca fiul meu să poată să îşi vadă tatăl, să aibă o relaţie cu acesta.
Tatăl copilului a dispărut din viaţa noastră, la câteva luni după naşterea copilului, nu şi-a recunoscut niciodată fiul şi nici nu îşi doreşte să îl vadă” (N. 30 de ani, mamă singură)



●”Soţul a decedat subit - am devenit mamă singură!”
“Situaţia mea este oarecum atipică, sunt mamă singură, dar nu pentru că vreunul dintre noi şi-ar fi dorit acest lucru. În primul an de căsătorie am decis că amândoi ne dorim copii (doi sau trei). Sarcina a venit firesc, la scurt timp după ce luasem decizia, am aflat că vom avea o fetiţă. Bucurie mare în familia noastră. Devenisem mândra posesoare a unui abdomen rotunjor, de viitoare mămică. Mândră sunt şi acum, deşi greu deseori.
La câteva luni de la naşterea fiicei noastre, soţul a făcut un atac cerebral... În câteva zile am pierdut cel mai important om din viaţa mea. Eram de-a dreptul şocată, încremenită şi fără puterea de a merge mai departe. Nu înţelegeam nimic. Cum să moară? Cum să nu mai fie? El, omul pe care l-am iubit din tot sufletul, care îşi dorise o familie şi un copil mai presus de orice...
Eram pe cont propriu de acum…. Mamă singură la mai puţin de 30 de ani. Cine-ar fi crezut? Nimeni! Eu cu siguranţă NU…..” (R. 33 de ani, mamă singură)

Concluzia psihologului
”Mărturiile de mai sus ne arată că, oricât de dureroasă este confruntarea cu realitatea de a nu avea partener, de multe ori femeile îşi doresc atât de mult să fie mame încât găsesc soluţiile potrivite pentru a face acest lucru să devină realitate. Iar pentru copil, contează foarte mult dragostea, dăruirea, înţelegerea, susţinerea, libertatea pe care i-o acorzi şi cadrul pe care i-l creezi” a mai spus psihologul.

                                              Elimină din viața ta persoanele care te mint,
                                                          nu te respectă si te folosesc

                                           Cea mai bună dovadă a dragostei este încrederea

                                         Cele mai frumoase femei sunt cele cu atitudine!
                                             Femeile care te ridică atunci când ești jos...

Cand te-am născut
M-am abonat la viitor..
Neconditionat.
Cand te-am atins,
Am renascut.
Cand m-ai privit,
Dumnezeu mi-a fost mai aproape ca oricand.
Cand mi-ai zambit,
Intregul univers mi s-a cuibarit in inima.
Cand m-ai strigat,
Toata muzica lumii a inceput in doua silabe.
Cand ai pasit,
Ti-am potrivit zambete pe carare sa tii drumul drept.
Uneori, noaptea,
Iti torn lacrimi la radacini sa-ti potolesc setea.
Cand stau in genunchi,
Cer doar atat:

"Sa-ti fie bine, copilul meu,
Oriunde vei fi. Mereu!"

Pur si simplu sunt mereu cu gandul la sala de jocuri, visez noaptea ca sunt acolo, daca nu sunt acolo, sunt nervoasa si agitata,relatia mea cu familia si cu prietenii a fost afectata,pierzandu-i si rămânând aproaoe singura.
Am pierdut foarte multi bani, cei mai multi luati din casa,am vandut casa de la parinti m-am imprumutat de la cunostinte.
Cel mai mult regret ca nu am ascultat de nimeni si ca nu m-am oprit din joc. (...) Pur si simplu m-am rupt de societate si am distrus tot in jurul meu.
Am pierdut aproximativ 70.000 de euro.
Am realizat ca am o problema cu jocurile cand mi-am dat seama ca nu mai am prieteni,ca nu mai am nimic de valoare,ca nu am putut achita datorille la cunostinte si nici la banca.
Am pierdut respectul fata de mine,m-am îndepărtat de sot apărând mereu certuri, m-am inchis in mine si am pierdut orice contact cu exteriorul.
Sunt constienta ca daca voi mai juca, imi  voi pierde si familia..
Am slabit 10 kilograme din cauza aparatelor din cauza stresului si a starii de o am dupa ce pierd. Am băgat de multe ori 20.000 lei intr o zi stand in cazinou 20 de ore nemancata si nedormita.Vad schimbari negative atat la fizic cat si la psihic.Sunt tot timpul nervoasă si nu ma mulțumește nimic.Uneori intru in depresie si vreau sa dorm continuu sau nu vreau sa ies deloc din casa. Am fost la un pas sa imi pierd si locul de munca.
Cel mai mult regret faptul ca am pierdut multi ani din viata stresandu-ma si facandu-mi rau.
Momentan, incerc sa ma gandesc mai mult la mine, la viitor si la cum sa fac sa evit tentatiile atunci cand trec pe langa un cazinou.
Sunt multe de spus, regret, incerc sa nu ma mai gandesc la ce a fost,as vrea sa uit totul dar nu pot.Imi asum viciul si incerc sa ma vindec.

Sunt intr-o situatie destul de dificila si nu reusesc sa-mi dau seama unde gresesc.De aceea va cer ajutorul.
Trăiesc o perioadă foarte grea si probabil tensiunea nu o simt doar eu se simte in toata casa in fiecare zi.Am un băiețel care este totul pentru mine, are noua ani.Sotul meu este ca si cum nu ar fi spun asta pentru ca timpul liber si l ocupa la bar sau cazinou. Nu este interesat de nimic nici macar de viata lui.Dupa ce ca ma chinui cu un sot care bea pe zi ce trece mai mult mai am probleme si cu copilul.
Problema mea este ca, desi fac tot ce se poate pentru baiatul meu, el m-ar inlocui cu absolut oricine...e mai buna bunica pentru ca nu il obliga sa scrie sau sa doarma, sau tataie pentru ca face ce vrea sau unchiul pentru ca i-a cumparat o ce a vrut... si tot asa...
Ultima oara mi-a spus ca ma cert cu tatal lui pentru ca nu il las in pace si mereu ma iau de el,deci tot eu sunt de vina...Intr-o seara mi a spus că doarme cu orcine altcineva numai sa nu doarmă cu mine.Il simt rece si distant de parca nu ar fi copilul meu si eu nu as fi mama lui.
Nu stiu unde gresesc si ce sa mai fac, cum sa ma comport...
Dati-mi un sfat va rog
Ceva nu fac bine dar nu stiu ce si ma tem ca imi voi pierde copilul

Ruşine, minciuni, izolare, violenţă verbală şi fizică… Viaţa cu un soţ alcoolic e o tragedie zilnică. Nu există soluţii miraculoase, doar erori de evitat.
Să vezi cum soţul alcoolic tău vine pe şapte cărări şi ţipă la tine din senin nu e, cu siguranţă, ceea ce ai visat atunci când ai spus „Da”. Totuşi, ai jurat să-i fii aproape la bine şi la rău, până ce… Ar fi prea simplu să intentezi divorţ şi poate că iubirea ce v-a unit te îndeamnă să faci ceva mai înainte.

Întâi de toate, ajută-te pe tine!
Cel mai înţelept lucru pe care îl poţi face pentru tine este să înţelegi că nu-l poţi ajuta dacă el nu vrea. Atâta vreme cât nu simte nevoia de a se opri, totul este în van. Soţul tău ştie că alcoolul îi face rău, dar bea în continuare în virtutea unei necesităţi, cea care l-a şi îndemnat să se apuce de băut. Să-i reaminteşti că trebuie să se oprească nu face decât să mărească presiunea contra căreia el se apără prin băutură. Trebuie să fii pregătită pentru momentul în care el va dori să fie ajutat să scape de alcool.
Fă-ţi rost de numărul de telefon al Asociaţiei Alcoolicii Anonimi. Sigur, nu vei merge acolo în locul lui, ci doar îl vei ajuta să devină principalul artizan al reabilitării sale.

Nu-i place să fie etichetat drept „alcoolic”
Fiecare caz de alcoolism este unul particular, pentru că are o cauză diferită. De aceea, dacă ai citit undeva sau îţi spun prietenii că trebuie să-l determini pe soţul tău să recunoască  realitatea – este alcoolic -, nu o va face. De asemenea, s-a dovedit că nici pititul sticlelor prin casă nu dă rezultate. Cine vrea să bea va găsi alcool în altă parte.

Sotul meu cand l-am cunoscut nu bea prea mult..poate doar la ocazii.Acum din cauza greutatilor si a locului de munca instabil si-a schimbat comportamentul:bea in fiecare seara cand vine de la servici cel putin 2 lintri de bere asta daca nu a venit deja baut.Isi schimba comportamentul:nu e violent dar este irascibil si vb fara lipsa de respect ceea ce nu-i sta in caracter.Cum as putea oare sa-l fac sa fie omul care l-am cunoscut?Sa-si schimbe locul de munca?Nu mai stiu ce sa fac.Cand discut cu el depre asta spune ca exagerez.Va rog frumos sa ma sfătuiți